Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Topuri  Sageata  Topuri

Bun de tipar 2016 - Recomandări de lectură de la un cititor fără pretenţii


Cătălin Tolontan

09.01.2017
Gazeta Sporturilor, ianuarie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ca de fiecare dată, luaţi-le ca pe o opţiune personală, nu ca pe o sentinţă.

1. Cartea de ficţiune a anului: Shylock este numele meu de Howard Jacobson

Aş aşeza pe prima poziţie, la o diferenţă indistinctă, dar în această ordine, Shylock este numele meu de Howard Jacobson şi Iuda de Amos Oz. Ambele sînt apărute în 2016 la Humanitas.

Prima clasată face parte dintr-o colecţie care reintrepretează operele esenţiale ale lui Shakespeare. Cu Shylock este numele meu, lui Howard Jacobson i-a revenit Neguţătorul din Veneţia. El "revizitează" piesa clasică într-un roman despre viaţa disfuncţională modernă, de care ne lamentăm dulce şi ale cărei trăsături le-am căpătat. Aşa e şi cu volumul lui Howard Jacobson. Te urci în metrou şi începi să gândeşti ca personajele din carte.

Cît despre Iuda, titlul învins la fotografie, Amos Oz a ajuns la o precizie a explorării sentimentelor şi detaliilor care îl fac unic. Lipsa lui de pe lista cîştigătorilor de Nobel e, oricum am lua-o, o imposibilitate fizică. Nu poţi fi sigur că Oz nu bagă endorfine, pe furiş, între pagini.

2. Cartea de nonficţiune a anului: Umilirea publică în epoca internetului de Jon Ronson

Şi aici a fost competiţie strînsă. Cu Umilirea publică în epoca internetului, Jon Ronson face proba unei sincerităţi din care avem ce învăţa. Ronson porneşte de la un moment în care, împreună cu mii de comentatori, se bucură că îi crucifică pe nişte tipi care îi furaseră identitatea. Mai apoi, cînd limita ironiei este depăşită şi se ajunge la cruzime, începe să reflecteze: "E normal ce le-am făcut acestor oameni?".

Cazurile reale pe care le povesteşte în cartea apărută la editura Art sînt impresionate. Gafeuri sau oameni rău intenţionaţi într-o formă benignă, personajele sale ajung să-şi vadă viaţa devastată de comentariile şi reacţiile de pe net! Momentul în care un plagiator încearcă să se reîntoarcă în circuitul public şi este distrus "live" de comentariile de pe twitter, chiar pe parcursul discursului, este antologic.

Imediat în preferinţe vine Cu ultima suflare, o mărturisire împotriva morţii scrisă de un neurochirurg, Paul Kalanithi, bolnav de cancer. Tipărită la noi de Nemira, Cu ultima suflare poposeşte în multe topuri de lectură mondiale, tocmai pentru onestitatea şi dramatismul ei care nu întunecă, ci alină.

3. Biografia anului: Sectanţii de Vasile Ernu

Cartea lui Ernu a apărut la Polirom în 2015, dar am citit-o în 2016. Am încadrat-o la biografie deşi, vorba autorului, Sectanţii pluteşte între mai multe categorii. Fiecare alege ce e Sectanţii. Povestea unui om crescut în Bugeac? Istoria unor colectivităţi care au făcut opoziţie la comunismul cel mai năpraznic fără să ceară niciodată nimic? Romanul care abundă de personaje care ies din oglinzile caselor vechi şi păşesc spre tine? Toate acestea. După cum Sectanţii e şi un eseu despre ce pierdem atunci cînd avem sentimentul cîştigului total.

4. Cartea poliţistă a anului: Gândeşte-te la un număr de John Verdon

Editat la finalul lui 2015 la Paladin, John Verdon e, dacă nu greşesc, la prima traducere în România. Gândeşte-te la un număr face cinste romanului poliţist clasic, cu o enigmă care ţi se aşterne în faţa ochilor în primele pagini şi care te enervează pentru că nu ştii de unde s-o apuci. Detectivul Dave Gurney e un fost poliţist care, pe pieţele de carte din străinătate, a strîns milioane de fani. Mai aşteptăm puţin şi, dacă Paladin nu vine cu al doilea roman al lui John Verdon, punem de o petiţie online!

Pe locul doi stă Steaua Polară a lui Martin Cruz Smith. Autorul mult mai cunoscutului şi ecranizatului Parcul Gorki, Martin Cruz Smith spune povestea relaţiilor ruso-americane pe pescadoarele nordului îngheţat. O crimă şi un ceai. De aici începe totul.

5. Cartea SF a anului: Războiul Z de Max Brooks

Dacă vi se pare cunoscut titlul, e vorba de filmul World War Z cu Brad Pitt. Dar n-are nici o legătură. Nu că filmul ar fi prost, ci pentru că romanul lui Brooks e altceva. Războiul Z a apărut în urmă cu cîţiva ani, dar cartea de la editura Trei e atît de specială că merită recomandată oricînd.

La prima vedere un roman despre o epidemie de zombi, Războiul Z este o carte de psihologie, de sociologie şi de istorie reversată. Un singur exemplu: oamenii pierd prima luptă de proporţii cu zombi, dar nu din cauza lipsei tehnologiei, ci din cauza ignorării efectului pe care tehnologia îl are asupra psihicului nostru. Soldaţii umani sînt conectaţi unii la alţii şi la camere de luat vederi printr-o reţea performantă. Numai că ceea ce teoretic ar trebui să-i ajute, de fapt îi sperie de moarte! Pe cîmpul de luptă, în loc să-şi vadă adversarul individual din faţă, ei panoramează de sus o masă enormă de adversari, mii şi mii de forme care se tîrăsc spre ei, perspectivă care îi paralizează. Cum au procedat în luptele de după, poftiţi la carte!

6. Cartea anului: Avuţia şi sărăcia naţiunilor. De ce unele ţări sînt atît de bogate, iar altele atît de sărace de David S. Landes

În afara concursului şi deasupra tuturor. Polirom a tipărit cartea în 2013 şi, în mod normal, ar putea să scoată o ediţie nouă în 2017 bazîndu-se doar pe faptul că partidelor şi oamenii care au intrat acum în politică ar merita să o citească.

Avuţia şi sărăcia naţiunilor e o carte de istorie a economiei mondiale, cu un autor, David S. Landes, de o prospeţime şi o acoperire culturală care te face cu greu să dai pagina de teama că se termină prea repede. Fiţi fără grijă, nu se termină! E genul de carte din care citeşti o jumătate de an, cîteva pagini pe zi, pagini pe care le parcurgi şi tresari pentru că toate întîmplările şi tendinţele şi soluţiile sînt atît de actuale.

Cînd închizi cartea, speranţa că România are o şansă pare aici, lîngă tine.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2016 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2017. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 12 amintiri (aproape uitate) din 2018, Andrada Ionescu (4.4/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top 2018. Ori transcendenţă, ori nimic, Andrei Baciu (4.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018, anul în care niciun alt top n-a mai contat, Mihaela Pascu-Oglindă (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018, un an blând şi jucăuş, Ana Tatu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top (foarte personal şi puţin cam eclectic) 2018, Alexandru-Radu Săvulescu (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer