***
Intro Capital: La o primă estimare, costul terminării proiectului Catedralei Mântuirii Neamului este de 200 de milioane de dolari. Poate părea o sumă ridicolă dacă o raportăm la cele 18-20 miliarde de dolari estimate a fi necesare pentru finalizarea proiectului Bucureşti 2000, însă în acelaşi timp o sumă de investiţii enormă pentru o ţară ca România. Augustin Ioan, arhitectul al cărui proiect a fost declarat câştigător, are certitudinea că aceşti banii vor fi găsiţi destul de uşor într-o ţară cu 20 de milioane de oameni care se declară creştini ortodocşi.
Capital: Dacă privim din punct de vedere financiar, este cel mai mare proiect de arhitectură de după Revoluţie?
Augustin Ioan: Nu. Cel mai mare proiect ar fi trebuit să fie Bucureşti 2000, care însemna "rescrierea" întregii zone demolate în Bucureşti de regimul comunist. Două Guverne consecutive au ratat şansa de a implementa acest proiect aşa cum trebuia. Acesta ar fi fost cel mai mare proiect de investiţii, estimat undeva la 18-20 miliarde de dolari. Comparaţi această sumă cu costul estimat al proiectului Catedralei care este undeva în jurul sumei de 200 milioane de dolari.
Capital: La atât se estimează costul ansamblului catedralei Patriarhale?
A.I.: Da, însă este doar o estimare absolut la prima vedere. Nu avem practic proiectul final, nici studiul de fezabilitate şi mai mult decât atât nu cred că se poate spune. Singurele referinţe financiare pe care le avem sunt cele conţinute în tabelele de onorarii ale Ordinului Arhitecţilor din România şi care dau pentru metrul pătrat de Biserică 1.560 de euro. Probabil însă că fiind vorba de o catedrală trebuie să vorbim de ceva mai mult, în jur de 2.000 de euro pe metrul pătrat.
Capital: Aceasta a fost baza de la care a plecat estimarea costului final?
A.I.: Da. De aici a pornit acest calcul care, repet, poate să nu însemne nimic pentru că este vorba doar de nişte cifre orientative. Această sumă estimată se referă numai la construcţii nu şi la ce urmează a fi făcut după terminarea acesteia cum ar fi fresca, iconostas, etc.
Capital: Ştim că iniţial acest proiect trebuia amplasat în Piaţa Unirii. De ce a fost schimbat amplasamentul?
A.I.: Piaţa Unirii nu cred că era un amplasament foarte bun. Acesta a fost şi unul din motivele pentru care nici eu şi nici majoritatea colegilor mei care se pricep la arhitectură sacră nu am participat la concursul organizat în 1999. Este cel mai jos loc din Bucureşti şi prin urmare toate perspectivele sunt descendente, ceea ce este contrar logicii elementare de a construi un edificiu monumental. După aia sunt dificultăţile de infrastructură care ţin de trecerea Dâmboviţei şi a metroului, pământul slab din zona aceea. Noul amplasament este în axul Bulevardului Unirii, între intersecţia cu Mircea Vodă şi cea cu Nerva Traian. Este vorba de spaţiul cu macarale unde trebuia să fie construit ceva legat de Cântarea României.
Capital: Este vorba de un proiect destul de mare la care însă s-au înscris destul de puţini concurenţi. Care este explicaţia slabei participări?
A.I.: La prima fază a concursului s-au înscris circa 80 de "echipaje". Dintre acestea au mers mai departe doar 18. E adevărat că este mult sub media oricărui concurs. Poate ar trebui să ne întrebăm de ce s-au înscris doar 80 de echipaje, atâta vreme cât Ordinul Arhitecţilor numără 3.000 de arhitecţi. Explicaţia poate că stă în complexitatea temei sau în complexitatea programului de biserică. Din 18 proiecte s-au ales 12 care au fost premiate cu câte 1.000 de euro. Primele trei au fost selectate pentru a continua lucrul, ceea ce am şi făcut peste vară.
Capital: Care este situaţia juridică a terenului pe care va fi construită Catedrala?
A.I.: Terenul aparţine Bisericii. El a fost dat de Primăria Capitalei Bisericii. Mai ştiu că există şi un plan de urbanism pe baza căruia noi am lucrat.
Capital: Proiectul Bucureşti 2000 se propunea să fie executat în câteva decenii. Când credeţi că acest proiect va fi terminat?
A.I.: E foarte greu să vă spun pentru că asta depinde de o mulţime de factori pe care absolut nimeni nu îi poate controla în momentul de faţă. Nu sunt singurul care va lucra, beneficiarul va avea un reprezentant, un arhitect care va controla proiectul. Bineînţeles că totul depinde de fonduri şi de procedeele aplicate pentru strângerea acestora. Există o mare bunăvoinţă în rândul celor care posedă bani privaţi să participe la un astfel de proiect. O parte din bani care vin din donaţii sau din sponsorizări private vin special marcate pentru Catedrală. Deci argumentul că mai bine casă de bătrâni decât catedrală este absolut prostesc. Banii vin cu ţintă precisă pentru Catedrala Patriarhală. O parte din aceşti bani chiar există. Gândiţi-vă de asemenea că în acest moment sunt 20 de milioane de oameni care se declară credincioşi ortodocşi. Desigur că din 20 de milioane poate că nu toţi vor dona, unii pentru că nu au, alţii pentru că nu cred în proiect. Dar nu e posibil să nu strângi 200 de milioane de dolari de la o populaţie de 20 de milioane.
Capital: Credeţi că majoritatea banilor vor veni din donaţii ale firmelor sau din donaţii ale populaţiei?
A.I.: Cred că vor fi sume comparabile. Dacă lucrarea începe şi lumea vede că totul s-a declanşat, iar programul se face public în toate bisericile, apar cărţi poştale, pliante care explică proiectul, sunt convins că multe firme nu vor da bani, dar vor contribui benevol cu materiale de construcţii, cu maşini pentru şantier etc. Eu aşa am făcut toate bisericile până acum şi nu văd de ce catedrala nu s-ar putea face şi ea la fel, măcar parţial, fireşte.
Capital: Mulţi s-au luat de înălţimea bisericii şi de mărimea întregului proiect. Mulţi îşi imaginează o biserică ortodoxă ca fiind mică şi caldă. Nu este acest proiect prea monumental pentru o biserică ortodoxă?
A.I.: Cum vi se pare catedrala de la Cluj? Dar Biserica de la mănăstirea Caşin? Catedrala Patriarhală va fi o dată şi jumătate mai mare decât mănăstirea de la Caşin.
Capital: Dar catedrala va fi de două ori mai înaltă decât un bloc.
A.I.: Nu. Corpul catedralei va fi exact cât un bloc de acolo. Iar turlele trebuie să iasă în evidenţă şi să se vadă. Despre ce dimensiuni vorbim însă? E hilar să pui o bisericuţă de lemn într-o zonă în care ai în jur numai P+10 şi se fac zgârie nori în continuare. Eu nu îmi apăr însă proiectul din punctul de vedere al dimensiunilor, pentru că acestea mi-au fost date prin temă. Însă el a rezultat dintr-un studiu de urbanism care este serios. Chiar vreau să vă spun că la înălţimea de 75 de metri pe care am dat-o bisericii, care este foarte zveltă, mi-ar mai fi trebuit câţiva metri pentru a ieşi şi mai bine în evidenţă. Măcar turla trebuie să se vadă din oraş. Dinspre Nord, oraşul nu mai vede catedrala dacă nu o ridic. Problema înălţimii catedralelor urbane a fost lămurită de mari arhitecţi care au făcut biserici. E clar că se măreşte scara oraşului. Eu nu pot rămâne cu o bisericuţă de sat în momentul în care am blocuri de jur împrejurul meu. Ea trebuie să fie o prezenţă "mai dominantă" decât restul. Dimensiunea catedralei este însă o treime din Sfânta Sofia, dacă vreţi un reper.
Capital: Spuneaţi că există o parte din fonduri...
A.I.: Da. Repet însă, am aflat asta din discuţii private. Nu vă pot garanta, nu am văzut file de cec.
Capital: De ce îşi manifestă interesul firmele pentru a participa la un astfel de proiect?
A.I.: Gândiţi-vă ce bani se investesc în reclamă. Dacă ai produsul tău pe unul dintre cele mai reprezentative proiecte de arhitectură şi arată bine nu îţi trebuie mai multă reclamă.
Capital: Cum poate fi pus numele unei firme pe o biserică?
A.I.: Dacă produsul dumneavoastră este de bună calitate de ce să nu poată fi pus pe o biserică? Unul dintre cele mai frumoase exemple de reclamă este Pavilionul industriei germane de materiale de construcţii de la Barcelona.
Capital: Dar este vorba de un pavilion, nu de o biserică. Se poate lăuda cineva ulterior...
A.I.: Nu se poate lăuda nimeni. Nici eu ca arhitect şi nici constructorii care o vor face. Lăudabil va fi numai faptul că există pentru oraş un spaţiu sacru în plus. În rest, dacă fiecare consideră că poate contribui şi este un motiv de mândrie... La fiecare biserică există strana donată de familia cutare, sau pictura... Este un mod de a fi ctitor. De ce nu? Nu este nimic rău în asta.
Capital: Din experienţa dumneavoastră de arhitect de biserici cum decurge un astfel de proiect?
A.I.: Să vă dau exemplul Bisericii de la Urziceni care a fost sfinţită de curând. Este un proiect care s-a desfăşurat practic fără buget. Nu au fost niciodată bani. Dar, bărbaţii importanţi ai oraşului au făcut o asociaţie care să sprijine construirea bisericii, fabrica de cărămidă a spus că nu are bani să finanţeze, însă muncitorii săi au vrut să lucreze gratis sâmbăta şi duminica... Şi aşa au făcut. O altă firmă a dat camioanele sale pentru transport. Biserica a fost făcută practic din bucăţele, din mici contribuţii. Nici nu pot să vă spun cât a costat biserica. Habar nu am. Eu sunt convins însă că, în afara construcţiei financiare a unui proiect de genul catedralei care este foarte serioasă, vor veni şi altfel de contribuţii.