Nu eram singuri în încăpere era şi o fiară cu noi
o frumuseţe de felină uriaşă
ne jucam cu ea de parcă ar fi fost un pisoiaş
ne plimbam degetele prin blana ei
puteam aţipi lângă ea
sau ne puteam vedea de înălţătoarele noastre excese
când m-am mirat că nu ne făcea rău a început să mârâie
îţi simte gândurile, mi-a zis, ai grijă
dar era tardiv,
fiara s-a repezit la el, să-l sfâşie
Era un animal splendid
mi s-a rupt inima când am scos pumnalul
mi-au dat lacrimile când i l-am înfipt în blană pe la spate
am scrâşnit din dinţi de durere
când am văzut fiara sângerând
I-am străpuns plămânul hotărât
simţeam cum îşi dă duhul chiar în carnea mea
Momentul în care a încetat să îi bată inima
a fost devastator
Când iubitul mi s-a prăbuşit în braţe
fericit că a scăpat cu viaţă
încă sufeream pentru fapta mea
e greu să iei chiar şi viaţa unei libelule
darămite să omori o asemenea splendoare
o fiinţă evoluată, puternică, mândră
Te iubesc, mi-a spus
Nu, nu mă iubeşti, eşti doar şocat,
te minunezi că am ucis pentru tine
Duhul fiarei era tot ce aveam mai bun
Am rămas singuri în încăpere
şi ştiam tot ce va urma