Te trezeşti mahmur sau pur şi simplu îţi faci cafeaua după o noapte albă
într-o lume străină ale cărei reguli îţi scapă
de care trebuie să te fereşti şi habar n-ai cum
din hăţişurile ei poate ţâşni oricând
un zeu care să-şi satisfacă nevoile cu singurătatea ta
un savant care să-şi scrie tratatele cu durerea ta
un tembel care să-şi descarce armele în ardoarea ta
Îţi spui: orice aşteptare e zadarnică.
Viaţa ţi-a jucat la ruletă toate dorinţele
Ţi-a jupuit chip după chip
Ţi-a întors orice libertate împotrivă-ţi.
Îţi spui fiecare drum e fără întoarcere
şi tragi aer în piept
Nu contează încotro o apuci
Totul e să nu laşi cerul şi pământul să se răstoarne
în acea zonă de tranzit dintre tine şi însuţi
Prezentul se aşterne ca un giulgiu peste toate cele neîntâmplate
care sângerează încă în locul
unde cerul şi pământul se confundă
O să fie bine, îţi spui
n-o să se întâmple nimic
oricum nici o iubire n-a supravieţuit împlinirii ei
Şi anii trec prin ţeasta ta ca nişte gloanţe oarbe
Şi paşii aceia atât de cunoscuţi îţi străbat melancolia de la un cap la altul
Aşa cum străpung razele soarelui casele abandonate
şi fac acolo să izbucnească viaţa
ca o nălucire