Îmi creşteam părul în gând, lung şi bogat, foarte lins
părul ondulat creşte greu, se strică uşor
Îmi inventam sâni de toate formele şi mărimile
trăiam cu spaima că nu-mi vor creşte niciodată
În adolescenţă am strigat pe străzi Jos Comunismul şi mi-am inventat o patrie
stoluri de mistere şi spaime treceau prin părul meu cel lins şi bogat
care îmi ajunsese în vis până la genunchi
şi printre coapsele tot mai plăpânde
cu furia unor gloanţe
Eroic m-am luptat în sinea mea cu toate stihiile
şi cu toate examenele de chimie
cu toate lacătele şi gheţurile
cu primăverile care treceau în gol
de fiecare dată când am auzit Nu m-am înverşunat să zic Ba Da
Mi-am târât păcatele imaginare prin toate catacombele
Până în ziua în care ai năvălit
în rătăcirea mea
cu părul lung, despletit, ca un sălbatic
şi am înţeles că nu voi mai putea rosti niciodată anumite cuvinte fără să roşesc
cum ar fi, de exemplu,
Troia
până atunci n-am avut
nici măcar o limba a mea
nici un adevăr demn să-mi poarte numele
n-am avut nici patrie
nici sâni