Parfumul minciunii se strecoară prin gaura oricărei chei
trece prin plămânii marilor aşteptări
la 5 ani minţi că ţi-ai făcut temele
la 10 ani minţi ca să nu fii judecat
la 20 de ani eşti tu judecătorul lumii
***
Pe măsură ce vom fi înfrânţi de dragoste
minciunile se vor ţine lanţ ca ploile de toamnă, se vor înşira ca nişte mărgele pe aţă
vor fi din ce în ce mai frumoase
vor albi totul ca o zăpadă care cade tot mai de sus
Iarna, în Londra se întunecă repede, şi frigul e umed şi ţi se lipeşte de oase
Oamenii îşi zâmbesc ca nişte clovni,
Adevărul lasă dâre de sânge pe unde înnoptează
şi spune întotdeauna doar poveşti cu final nefericit
***
Nu ştii niciodată ce e la capătul zilei
poate că e o prăpastie, poate că e un câmp înflorit, poate că e un demon excitat care abia aşteaptă să numere păcate
poate că nu e nimic,
tot ce avem e această aşteptare, această întâmplare, această bucată de zi
pe care să o punem pe masă
şi să o împărţim ca doi duşmani de cruce
***
m-am gândit bine
m-am gândit îndelung
vreau să ştiu că la capătul ploii
mă aştepţi
ca şi cum n-ar exista decât Zeul Dorinţă
promit sa fac eforturi
am să te mint, iubirea mea, am să te mint atât de frumos cum n-ai fost minţit niciodată
Uită-te şi tu unde ne-a adus adevărul
Uite unde ne-a adus!