Femeia de care m-am temut cel mai tare
locuieşte acum în sufrageria mea
se lăfăie în aşternuturile mele
îmi foloseşte laptopul noapte de noapte
se umflă cu ciocolata pe care o păstrez pentru copiii care îmi trec pragul
Femeia pe care o dispreţuiam cu năduf la douăzeci de ani
o înjuram în trei limbi, din putoare n-o scoteam,
stă acum în poziţii indecente pe canapeaua mea nou nouţă
îi fac unghiile cu ojă, îi pensez sprâncenele,
o ung cu creme parfumate
îi inventez poveşti ca să-i alin amarul
îi promit că poate părea oricât de proastă o visează prinţul
femeia de care m-am temut cel mai tare
face gimnastică în fiecare zi
numără calorii
plânge din te miri ce
n-are pic de mândrie
stă închisă într-un turn de cărţi
şi visează să-l arunce în aer
şi să ia totul de la capăt
de undeva de la nivelul mareelor primordiale
E o nimfă care a eşuat într-o viaţă străină străină
ca o balenă albă dusă de furtună pe un ţărm deşertic
Am făcut-o albie de porci prin poeme
am scris sloganuri umaniste împotriva ei
îmi ieşeau bube ori de câte ori mă gândeam
la voluptatea cu care una ca ea îşi oferă inima
oricărei fiare înfometate
şi acum locuieşte chiar în casa mea
în mintea mea
în ispitele mele
în carnea mea
în oglinzile mele