Mutra de profesoară severă i s-a mai îmblânzit
dacă n-aş ştii cine e aş zice că mă priveşte chiar cu oarece compasiune
ia o gură de aer,
înghite
bea puţin
Uite, îţi dau un continent pe o planetă nou nouţă, vrei?
Nu.
Îţi dau toată liniştea munţilor
şi tot albastrul mărilor,
îţi dau dezlegarea secretelor, ce zici?
Nu.
Îţi pot da tovarăşi de luciditate sau de beţie, cum vrei.
Nu.
Îţi dau libertate cât cuprinde. Toată libertatea.
Nu, răspund, fără nici o ezitare.
Ochii ei de domnişoară înţepată sclipesc ca nişte lame de cuţit
Ce vrei tu nu se poate, îmi spune.
Stăm faţă în faţă şi ne privim ca doi tovarăşi de arme ce suntem,
Eu şi soarta mea.
Uneori duşmanii îţi sunt mai apropiaţi decât muzele.
Vreau să-mi rămână chipul încrustat în inima lui ca un stigmat.
Ca imaginea fierului roşu în carne.
Soarta mă scrutează cu ochii ei perfizi de bătrână jucătoare.
Nu.
Îi cer să-mi deschidă drumul spre inima lui.
Nu.
Ştiu preabine cine e el şi aş vrea să urgentez chestiunea.
Îngerul morţii e întotdeauna cel mai frumos.
Şi sărută pe gură ca nimeni altul.
Soarta îmi surâde cu sadism şi scoate o carte din mânecă
mi-o întinde
e un as
pe verso scrie cu majuscule
TRĂIEŞTE