Mă traduc.
Cele cîteva rînduri care urmează au fost scrise mai întîi în franceză, ca posibile puncte de pornire ale unor discuţii de purtat în Franţa (la Livre Paris, salonul de carte 2017.)
Să mă traduc.
Poezia mai mult arată decît spune. Poezia arată, artele "vizuale" spun.
Trebuie să ştim să învăţăm să citim, să privim mişcarea artelor şi literelor, deplasările lor ca (pe) acelea ale balenelor sau furnicilor (de exemplu), păsări migratoare. Deplasările şi "mutaţiile" lor, dar în spaţiu, ca (ale unor) specii sau plăci tectonice. "Evoluţia" fizică, cartologică, a artelor nu numai în spaţiu, ci ca spaţiul şi mediul însuşi.
Arta animal tectonic.
Trebuie să învăţăm să urmărim, să citim devenirile şi liniile de fugă (Guattari-Deleuze: în această ordine!), liniile de rătăcire (lignes d'erre: Deligny) ale artelor şi literelor.
Rezumat
Poezia: animalo-tectonic.
Deplasare, mişcare: animal-specie - plăci tectonice.
Producţie de spaţiu, de lume.
Noua conştiinţă antropocenică.
Politica deplasează, deportează oamenii, arta deplasează, deportează, scoate din sine, din propriu-i regim, din identic, din tiranica identitate cu sine, din propriul său cod, politica (adică ce fac oamenii cu oamenii, nu pentru oameni: arta nepermisă).