Controversă despre minuni

Tertelici: Orice-ai spune, e plină lumea de minuni. Geme!
Ahămoae: Ba nu.
Tertelici: Dacă-ţi zic!
Ahămoae: Ba nu. Ai văzut tu vreo minune? Cu ochii tăi?
Tertelici (cugetă): Am văzut într-o curte părăsită un mîţ care mînca un măr.
Ahămoae: Pardon! Asta nu-i minune. Orice ţăran ştie că, atunci cînd pisicile sau cîinii nu au ce mînca, halesc fructe, struguri, de astea.
Tertelici (după ce cugetă): Am avut un cîine, răspundea la numele de Belitu, care hăpăia cartofi cruzi. Băga pe conductă, frate, de n-avea aer! De cîte ori curăţa nevastă-mea cartofi, îi arunca şi lui cîteva felii. Şi hap-hap le înghiţea.
Ahămoae: Era un cîine vegan.
Tertelici: Daaa! Nu se prea înghesuia la carne. Dar cartofii haşti! îi fura de pe masă.
Ahămoae (cugetînd îndelung cu ochii în pahar): Asta nu-i minune, e ciudăţenie.
Tertelici (insistînd): Uite, Dumitreasca de la 6 are un motan pe nume Albiţoiu care mănîncă de bunăvoie castraveţi.
Ahămoae (tăind aerul cu degetul): Nu-i minune.
Tertelici (după ce cugetă): Profu' de engleză are o mătuşă la ţară, iar mîţa mătuşii înfulecă doar sfeclă roşie fiartă. Nu mai are baba din ce-şi face samahoancă din cauza asta. Uău, tis chets! zice profu'.
Ahămoae: Ce înseamnă?
Tertelici: Nu ştiu. (triumfător) Ei, ce zici?
Ahămoae: Ciudăţenie, bre. Nu există minuni pe lume. Astea-s pentru copii. Eu am un porcuşor de Guineea acasă şi ieri... nu, alaltăieri s-a căcat într-o farfurie. E minune?
(O zînă se apropie cu paşi uşori, parcă plutind, de masa lor. Are în mînă un fel de baghetă magică.)
Zîna: Vorbiţi frumos, bă, nu s'teţi la tîrlă. Ce-aţi dorit?
(Ahămoae, siderat, fără grai, cade cu nasul în castraveciorii muraţi - Buf!)
Tertelici (siderat): Papă domnească.
Zîna: Ţi-arăt eu ţie! Nu fi mai porc decît eşti. Spune, ce-ţi apasă creştetul?
Tertelici: Papă domnească.
Zîna: Ţi-arăt eu ţie papă domnească, dezmăţatule! (agită bagheta magică sau pixul)
Tertelici: Dezmăţată eşti tu!
Zîna: Ce-ai spuuus! Ia mai spune o dată!
Tertelici (bătînd din pumni): Zîna, Zînuţa / Care-i place p... (poc! Zîna îl plesneşte) Dezmăţata cu chiloţii roz. Na! Crezi că nu ştiu?
Zîna: Uite ce-i! Eu chem pe şefu', să ştii!
Tertelici: Cheamă-l pe pulifrici... Făt-frumos din scorbură.
Zîna: Ce-ai spuuus?
Tertelici: Sîc-sîc! Făt-frumos din scorbură, Făt-frumos din scorbură... Şi Zîna de la Ciric.
Zîna: Băi, leuştean!
Ahămoae (ridicînd capul din castraveţi): Mandarină! (ameninţînd-o cu furculiţa) Dispari din faţa mea.
(Zîna dispare ca prin minune. O lumină mare-mare se lasă în tot restaurantul. După aceea se petrece o vînzoleală mare şi dracu' mai ştie ce. Fiecare făcea ce-l tăia capul. Unii se cărăbăneau, alţii făceau sul covoarele, iar alţii puneau scaunele pe mese. Apare Făt-frumos din scorbură însoţit de un fel de Spîn supraponderal, ras în cap şi cu ţigara-n gură. Spînul îl apucă de guler pe Ahămoae, Făt-frumos din scorbură pe Tertelici. Cei doi ajung cu bine în stradă, numai căciulile nu le găsesc)
Ahămoae (căutînd căciula): Ţi-am zis - nu există minuni.
Tertelici (căutînd căciula): Ateistule!