Citind memoriile lui Radu Rosetti, am dat peste o mulţime de poveşti cu polonezi şi ruşi în Moldova secolului al XIX-lea. Şi, brusc, mi-a venit în minte o întâmplare tot cu polonezi şi ruşi, la care am fost martor doar cu câţiva ani în urmă, în Spania.
Eram la Calvià, în Mallorca, la un congres, când am primit invitaţia să particip la o seară de vodcă.
Pentru Insulele Baleare vodca era însă ceva atât de ieşit din context, încât iniţial m-am gândit să refuz, dar mai apoi, din curiozitate, am acceptat. N-a fost greu să aflu că propunerea, nici nu s-ar fi putut altfel, venea de la doi est-europeni, un polonez din Varşovia, şi un rus din Moscova. Cei doi îşi aduseseră proviziile de acasă, numai ei ştiu cum, pentru că nu e chiar uşor să îndeşi sticle de alcool într-o valiză atunci când călătoreşti cu avionul.
M-am înfiinţat aşadar la locul şi la ora anunţate, împreună cu ceilalţi invitaţi. Cele două gazde ne-au primit bucuroase, punându-ne câte un pahar în mână, şi arătându-ne cam o duzină de sticle de vodcă poloneze şi ruseşti, înşirate pe o masă. Pe unele le cunoşteam, pe altele nu. Singura recomandare pe care am primit-o a fost să nu bem din ultima sticlă, cea fără etichetă, decât la sfârşit. "De ce?" "Pentru că după ce bei din ea, nimic altceva n-o să-ţi mai placă", a spus rusul.
Duelul ruso-polonez începuse deja cu un avantaj pentru primii!
Mi-am turnat câte puţin din fiecare vodcă, fără să sar vreuna. Amintirile mele de atunci sunt neclare, dar cred că n-am fost din cale-afară de impresionat de niciuna dintre vodci, şi asta nu fiindcă nu sunt un mare băutor de vodcă, pentru mine e mai degrabă un alcool neutru de cocktail, ci pentru că nu aveau nimic special. În plus, degustându-le, n-am putut sesiza mari diferenţe între ce făceau polonezii şi ce făceau ruşii, cu excepţia firului de iarbă de zimbru dintr-o sticlă poloneză, care însă nu făcea vodca mai bună.
Mai interesantă decât degustarea propriu-zisă a fost însă discuţia despre vodcă, care s-a purtat în jurul unor întrebări fundamentale: cine a produs primul vodca, de unde-i vine numele, care e cea mai bună vodcă din lume? Am ascultat pe rând argumente şi contraargumente în favoarea Poloniei şi a Rusiei. Când vorbea polonezul, te convingea că vodca e poloneză. Când vorbea rusul, te răzgândeai, şi începeai să crezi că e rusească. Până la urmă, duelul s-a terminat cam la egalitate, lăsându-ne un pic nelămuriţi.
Când toate celelalte sticle au fost încercate, a venit şi rândul celei fără etichetă. Nu ştiu dacă a fost autosugestie, cred că nu, dar mi s-a părut într-adevăr mai fină, mai bună decât tot ce gustasem până atunci. Rusul s-a lăsat rugat de multe ori până să ne dezvăluie secretul sticlei: "E produsă de o ramură a familiei Smirnov din Rusia. Cum numele familiei nu poate fi folosit, pentru că e deja folosit pentru vodca făcută în SUA, au decis s-o lase fără nici un nume. Se găseşte de cumpărat aşa cum se vede, fără etichetă, doar în magazinul din Moscova, al fabricii."
Oricât am încercat să aflu dacă e adevărat, n-am reuşit. Cert este că a fost cea mai pură vodcă pe care am băut-o vreodată, şi că aş bea-o oricând cu mare plăcere din nou.
(Bucureşti, aprilie 2017)