Tango

Seară de iarnă în Bucureşti.

Un bărbat cu pălărie merge pe o stradă plină de zăpadă, mâzgă şi noroi. Din loc în loc coboară de pe trotuar ca să ocolească câte o maşină care-i stă în drum. Vede venind în viteză o maşină şi o atenţionează pe femeia în vârstă din faţa lui, care nu-şi dă seama de pericol. Femeia se fereşte la timp, lipindu-se de o maşină parcată pe trotuar, după care face semne ameninţătoare în urma maşinii care era s-o calce. Odată cu maşina dispare şi zgomotul de manele date la maximum, care venea din ea. După manele se aude o sirenă de salvare. Bărbatul şi femeia aşteaptă să treacă salvarea, apoi alte câteva maşini, după care îşi continuă slalomul periculos la care sunt obligaţi de obstacolele de pe trotuar.

Bărbatul cu pălărie trece pe lângă oameni obosiţi şi neîngrijiţi. Unii fumează din mers, alţii scuipă pe jos, niciunul nu e atent pe unde merge.

Dă colţul străzii. Vede un grup de bărbaţi care vorbesc zgomotos. Toţi au sticle de bere în mână. Îi ocoleşte trecând pe trotuarul de vizavi. Unul din bărbaţii din grup se depărtează puţin de ceilalţi, se deschide la şliţ şi urinează pe un zid, în timp ce încearcă să cânte ceva cu o voce puternică şi falsă. Când termină, revine în grup. E întâmpinat cu un râgâit urmat de râsete amuzate.

Un câine vagabond se opreşte în mijlocul trotuarului, se propteşte pe labele din spate şi începe să-şi facă nevoile scremându-se. Bărbatul cu pălărie îl ocoleşte, traversând înapoi pe trotuarul de pe care a venit.

Intră într-o curte. Încet-încet zgomotele străzii se estompează. Locul lor este luat de muzica de tango care se aude de undeva de sus.

Bărbatul îşi dă jos pălăria, se scutură de zăpadă şi deschide o uşă. Urcă pe nişte scări. În urma lui mai vine o pereche. Muzica se aude tot mai clar şi mai puternic. Intră într-o sală de dans simplă, dar elegantă, cu parchet şi lumânări aprinse. Se salută cu bărbaţi şi femei de diverse vârste, cu feţe luminoase şi zâmbitoare, elegant îmbrăcaţi. Îşi pune pantofi de dans. Stă puţin de vorbă cu unul şi cu altul. După o vreme, invită o femeie la dans.

Perechile îmbrăţişate dansează elegant. La terminarea dansului, bărbaţii îşi conduc partenerele la locurile lor. După pauză, se formează noi perechi. Atmosferă caldă, prietenoasă, liniştită. Masă cu prăjituri, căni de ceai şi cafea, pahare cu vin.

Noaptea de dans se apropie de sfârşit. O dată cu ivirea zorilor, ultimii dansatori se duc spre garderobă, îşi scot pantofii, punându-şi în loc cizmele sau bocancii cu care au venit şi se pregătesc de plecare. Pleacă în grupuri mici, fredonând melodiile pe care au dansat.

Bărbatul cu pălărie coboară treptele clădirii. Iese în stradă. Priveşte curios semnele răsăritului de soare.

(Bucureşti, mai 2017)