La Londra, iar

Cu expoziţia Creart Arhitectură şi regalitate, de 10 Mai 2017, la ICR Londra, am vorbit iarăşi despre rolul monarhilor noştri (regi şi regine, mai cu seamă Maria), într-un trialog pe scenă între gazdă, dl. Dorian Branea (în vervă de zile mari, cum şi este ziua de 10 Mai), colegul meu de universitate şi de co-autorat al expoziţiei, prof.dr.arh. Marius Marcu Lapadat (cu care colaborez de peste douăzeci de ani în proiecte de cercetare care de care mai incitante) şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă... A fost interesantă prezenţa în număr mare a britanicilor, căci pe mulţi dintre românii londonezi prezenţi deja îi cunosc personal (ba chiar şi pe mulţi absenţi). A fost prezent (şi activ în dezbatere) Principele Nicolae de România, mai ales când am adus vorba despre Catedrala arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, pe care a vizitat-o de multe ori pe parcursul construirii.


Dincolo de partea oficială, am reuşit să văd câteva locuri şi edificii londoneze pe care nu le mai bifasem înainte. Cel mai spectaculos, de departe, a fost Greenwich. Cu linia Jubilee până în nordul localităţii, acolo unde, împrejurul domului jubiliar O2, a crescut, în ultimii şaisprezece ani, un nou oraş, apoi pe jos până în centrul vechi, la Academia Navală, Muzeul Naval şi, mai ales, la observatorul astronomic.

M-am bucurat că am ajuns acolo, în ciuda drumului obositor, pentru că, de sus, nu doar că am văzut meridianul zero, ci şi, poate, una dintre cele mai frumoase panorame pe care le poate construi omul. Toate straturile istorice se întindeau în vale: Casa Reginei, care seamănă tulburător cu palatele brâncoveneşti, muzeul, academia, Tamisa, apoi Canary Wharf, moştenirea urbană a Doamnei Tatcher, anturate, la stânga, de City-ul londonez şi, în dreapta, de o nouă expansiune a Londrei, la care se ajunge cu telefericul.

Ataşez şi câteva fotografii lămuritoare.