Vă rog să mă credeţi
se aude vuietul mării
prin venele lui
şi atunci când îmi lipsesc urechea de pieptul lui
se aud strigătele de luptă ale atenienilor
După ce ne aruncăm vorbe mari
din care rezultă că doar femeile cunosc preţul aşteptării
şi doar Ahile e bărbat
ne numărăm clipele rămase
apoi se lasă liniştea ca o lespede de marmură
peste umerii lui trecuţi prin foc
peste coapsele mele sculptate de ape
şi ce ne spunem nu se mai aude
şi ce ne spunem
nu se mai aude
se văd braţele desprinzându-se cu greutate
din peisajul cu arţari şi autobuzul de Tottenham
se văd tâmplele încordate
ca nişte semne ale mirării
lăsate în bătaia vântului
Afrodita sau Hera îl întreb
şi el îmi răspunde
depinde cine vrei să fii
răspunsul lui îmi închide toate porţile,
toate refugiile, toate căile de ieşire
din Troia lui
(Din volumul De exemplu Troia)