Şobolanul de laborator sfârşeşte inevitabil prin a se ataşa de maestrul care îi injectează bacili pentru că îl vede în fiecare zi şi pentru că acesta îl hrăneşte.
Au activităţi împreună.
Şobolanul de laborator e o fiinţă biologică înzestrată cu afecte.
Biologul nu îl condamnă pentru asta.
Cobaiul-femeie sfârşeşte inevitabil prin a se ataşa de maestrul de ceremonii.
Maestrul o condamnă pentru asta.
A rugat-o insistent să-şi înţeleagă rolul şi menirea
Cu răbdare i-a dezvăluit miza, măreţia maşinăriei.
Cu o retorică impecabilă i-a explicat: ataşamentul strică tot.
Iar ea, creatură înzestrată cu conştiinţă, se comportă la fel ca şobolanul.
O ruşine.
Scopul experimentului este tocmai lepădarea de afecte.
Odată cu ataşamentul dispare orice angoasă, orice răspundere.
Eşti liber să te crezi Ahile în plină luptă
Sau spuma de ras de pe pămătuful lui Zeus.
Maşinăria te ajută să te concentrezi asupra plăcerii
Fără nici o umbră de nelinişte
Nici ţipenie de lirism nu tulbură presiunea sangvină
Nici o povară nu apasă asupra simţurilor expandate
E o sursă de energie anti-gravitaţională.
Ţelul actului sexual liber este transfigurarea ultimă a omului.
Te lepezi de tot ce e omenesc. Scapi de povara identităţii.
Dezintegrarea sufletului e cauza finală...
Te destrami în cosmosul primordial, explică maestrul.
Femeia, ca şobolanul, opune rezistenţă iluminării.
Ea se ataşează.
Ca un animal stupid şi îndărătnic
Pe care îl tot electrocutezi
Şi îi injectezi bacterii în vene
Iar el se tot încăpăţânează să trăiască
Şi să vadă în maestrul de ceremonii
Un apropiat
Un om bun
Care îl hrăneşte
(Din volumul De exemplu Troia)