Gazzetta dello Sport bate câmpii! Gazzetta dello Sport nu mai are ce scrie şi inventează subiecte! Hai că v-aţi luat salariul şi azi! Un mic exerciţiu de imaginaţie, să ne mai descreţim frunţile prea concentrate. Un exerciţiu. Unul mic, micuţ. Recunoaşteţi stilul dezinhibat al multora dintre cei care postează mesaje pe blogurile noastre?
Glume de diletanţi?
Cam aşa ar fi sunat destule comentarii dacă Gazeta noastră mai puţin rozalie îndrăznea să scrie un articol laudativ despre Ianis Hagi după un amărât de amical între Fiorentina şi amatorii de la Val di Fassa. Diletanti pe limba lui Lampedusa. Uite că ei, în La Gazzetta, au scris. Probabil că sunt diletanţi. Sau poate nu. Uneori o încurajare face cât o mie de analize docte. Şi n-avem de unde şti, dar probabil că postacii Gianni şi Luigi şi Mario ai lor au înroşit deja tastatura cu miştouri. Scherze, barzellette cum le zic ei.
Hagi junior în oraşul comorilor
Ianis Hagi tocmai a înscris un gol într-un amical. Transferat de un an în Italia, Ianis Hagi a jucat doar 48 de minute până acum în tricoul Fiorentinei. Vorbim despre partidele oficiale. A debutat în Serie A la un 5-3 contra lui Cagliari şi a mai intrat pe teren la egalul cu Pescara, 2-2. Puţin pentru primul an în Il Calcio. Gazzetta dello Sport îl numeşte "sezon de studiu". Noi am putea completa. De acomodare, de integrare. Unui adolescent de 17 ani şi jumătate, atât avea când s-a transferat la Firenze, nu îi este uşor printre străini, într-un fotbal guvernat de alte pretenţii, într-un oraş copleşitor prin frumuseţea lui. Mi-ar plăcea să aflu cândva că Ianis a folosit timpul acesta de cunoaştere nu doar pentru fotbal. Ar fi minunat să ştim că Ianis s-a familiarizat nu numai cu exigenţele fotbalului peninsular, ci şi cu comorile oraşului. Florenţa familiei De Medici şi a geniului absolut al Renaşterii, Leonardo da Vinci.
Factorul Pioli
Pozitivi în continuare, aşa cum îi place şi lui Hagi senior, ziariştii de la cotidianul sportiv milanez lansează o teorie. Ianis pare pregătit de "decolare" cred ei. Asta depinde de el într-o măsură covârşitoare, dar nu numai. Din iunie, Fiorentina are un nou antrenor, pe Stefano Pioli. Va fi Pioli, fost fundaş şi căpitan al florentinilor în anii '90 şi recent demis de Inter, mai rigid decât predecesorul Paulo Sousa? Sau mai dispus să îi dea credit tânărului fotbalist român, fiul lui Hagi? Aici trebuie să nuanţăm. Trăind în cercul nostru strâmt, vorba poetului, noi ne închipuim că italienii sunt daţi pe spate când aud numele Hagi şi că automat odrasla lui ar putea beneficia de un tratament preferenţial. Fals, de două ori fals! Hagi este cunoscut în Italia, ca peste tot în lumea care dă cu piciorul în minge, dar nu este un personaj legendar, ca la noi. Batistuta, da, ca să apelăm la un exemplu apropiat Fiorentinei.
Nu al doilea Hagi, alt Hagi
Falsă teoria şi că Ianis ar trebui cocoloşit. La fel de falsă ca şi aceea că fiind român porneşte cu handicapul ţării de baştină. În funcţie de felul în care se comportă el acolo, pe teren, la antrenamente, în meciuri, dar şi în vestiar sau în afara acestuia, în relaţia cu colegii, în dialogurile cu şefii clubului se construieşte totul. Din câte am auzit, în Italia nu l-a pus nimeni să care sacul cu mingi, ca terapie pedagogică. Nu cred că aşteaptă nimeni ca Ianis să fie al doilea Hagi, italienii în niciun caz. Ianis trebuie să fie alt Hagi. El însuşi. Toată lumea care îl cunoaşte spune că este un băiat bine crescut. La propriu şi la figurat. Mai înalt decât tatăl său cu 6 centimetri, lovind mingea la fel de bine cu ambele picioare, spre deosebire de Gică, posesor doar al stângului (că era un stâng de vis asta e altă poveste), dar ceva mai lent în deplasarea pe teren şi chiar în execuţii decât inimitabilul său părinte, Ianis poate alege să fie el însuşi. Complicată alegere!
Transferul-şoc, maturitatea!
Prin relaţia cu impresarul Pietro Chiodi, Fiorentina i-a întins o mână prietenească lui Hagi junior. Asta înseamnă transferul în Serie A la vârsta la care alţii nu visează nici la Liga 1. Vedeţi aşadar că sunt şi mici avantaje să fii fiul cuiva cu nume, iar coşmarul de a trăi în umbra falnicului tău tată-rege poate fi subiect interesant de literatură sportivă şi cam atât. De aici încolo, pentru Ianis rămâne de rezolvat lucrul cel mai greu. Lupta pentru o poziţie stabilă în lotul mare al Fiorentinei este o probă de maturitate. Este trecerea de la copilărie la stadiul de adult. Cred că Ianis va fi un adult de toată isprava.