de-colorări

în roşu tardiv
se decolorează
inima

urc mereu o scară de griuri sting focul şi
aprind lumina de parcă aş putea apăsa
pe toate culorile odată
dau din cap se spune
că te privesc în ochi altfel
nu se aude decât cum îşi târâie tălpile
un sfârşit anemic de vară

mă împiedic
pe versuri fără centură de siguranţă
cineva îmi spune
de vină sunt pixelii
punctele acelea zburătoare de la marginea ceţii
dincolo de linia pe care joana carda
o desenează de un secol pe o plută
de piatră să dansăm tangoul cu figurile
nopţii de ceară

anotimpuri ploile se scurg
în locuiri e dezordinea universală dumnezeu
are un buzunar în locul inimii stângi
poartă în el genele străinului

ce aş mai putea scrie ce nu
s-a scris ce nu
niciodată până acum

undeva se aude underground tango
roşul e
verde acasă
degetele arată partea osoasă
a timpului

tu n-ai dansat niciodată