Căderea frunzei

Lăsăm frunza să-şi măsoare căderea
spre rădăcina trunchiului mamă
fără să-i vorbim
căci picură de toamnă în palme
şi trupul ne miroase a tămâie
şi încă mai avem privirea aceea arămie
de apus
sau poate doar ni se oglindeşte cerul în ochi
şi-n urma noastră
se aude foşnetul crengilor
pe metru pătrat de hârtie arsă


acolo
doi ţânci au pus cândva semnul egal
înaintea iubirii...