În mine respiră înăbuşit o femeie.
Mintea ei e plină de obiecte vechi şi inutile, prea puţin preţioase din care unul şi altul îşi fac cult.
Aude despre aceste obiecte că ar fi frumoase.
Aude despre zilele ei că sunt frumoase şi despre planetele ei şi despre munca ei şi despre tot ce are.
La suprafaţă ţâşnesc, când şi când, câte un râs care cere ajutor, câte un zâmbet care sângerează.
Sau aburul sidefiu care se ridică din orice vietate atunci când o contempli.
În mine e o femeie strivită de prea multe proprietăţi, îngropată de vie în cuvinte, în fapte bune, în răbdare, în aşteptare, în insomnii.
În tot ce oamenii se încăpăţânează să ia în serios împotriva corpului-fiinţă.
O femeie frumoasă
Care nu poate altceva decât să fie.
O femeie neînchipuit de frumoasă care îşi dă duhul în întuneric şi în frig
Neştiută de nimeni.