Mi-a zis unul
păcat de nuri
şi păcat de primăvară
şi de geometria risipită
şi ruşine să-mi fie
că îmbrac fiecare exaltare
şi fiecare oală spartă
într-un văl întunecat
pe unde se învârtea curgeau umbre din el
i-am dat dreptate
Altul m-a văzut măsurând hârtii
cântărind metale
Eşti atât de calmă, mi-a zis,
se vede că ai ambiţie şi răbdare
i-am zâmbit aprobator
era un băiat liniştit se trezea dimineaţa spărgea cărămizi
seara le aduna în saci mari
mătura apoi locul cu migală, spăla cu mopul
noaptea căra sacii prin somn
îi deşerta într-o cameră goală, lipea cărămizile la loc
Un lungan grăbit mi-a zis că sunt alunecoasă
şi că se vede de la trei poşte c-aş ascunde ceva
îl urmăreau cu câinii de vânătoare
Unul m-a făcut savantă, altul iscoditoare
ba, chiar, o obrăznicătură mi-a zis în faţă că am prea mult tupeu
la câteva minute după ce un tip blajin şi sfios ca o cadră
îmi lăudase buna cuviinţă
Mai sexi de atât te îmbolnăveşti mi-a zis un Don Juan.
Un gelos m-a făcut frivolă.
Mi s-a întâmplat să fiu luată drept soldat
drept puşcă, drept ţintă a puştii
drept călăuză sau sclavă, numai bună de plimbat în lanţ
Am bătut pământul în lung şi în lat căutând un om
care să vadă limpede
dar n-am găsit decât disperaţi alergând care-ncotro
printre maşinării din sticlă reflectorizantă