Sună telefonul. Mama bîjbîie mult pe iphone. Pînă la urmă deschide:
- Alo!
- Sărumîna, mamă. Eu sînt.
- Bună, Doina!
- Ce mai faci, mamă dragă?
- Păi, ce să fac, Doina. Acuma am intrat în casă, de la găini.
- Tot cu găinile?
- Tot-tot. Altceva nimica de-acuma, că nu mai pot. Îs babă de-acuma (rîde). Mă-nvîrt în jurul casei, merg la găini...
- Ştiu. Te culci odată cu găinile.
- Care?! Înaintea găinilor. Ies afară şi le mîn la culcare, că nu vor să meargă la culcare mai devreme, cobăriile.
Rîd amîndouă.
- Cum e vremea pe acolo, mamă?
- Măi Doina, nu-i aşa frumoasă. Mai mult plouă. Cîteodată pare că vrea să iasă soarele, da' pe urmă se înnorează şi iar plouă. Aşa că mă bag în pat şi... integramele şi televizorul, ce să fac? Pe la voi cum îi vremea?
- Tot aşa, mai mult plouă. Nourele printre stele, cum zici matale.
Mama rîde:
- Da, nourele printre stele. Că mai mult plouă. Pare din cînd în cînd că vrea să iasă soarele, da' pe urmă iar se înnorează şi...
- Am auzit c-o să fii străbunică.
- Eu străbunică? Nu ştiu.
- Păi nu naşte Raluca lui Mihăiţă?
- Care Raluca lui Mihăiţă?
- Raluca lui Mihăiţă al lui Radu şi-al Mariei.
- Aaa, Mihăiţă din Anglia.
- Nu. Mihăiţă e din Franţa. În Anglia e Vlăduţ.
- Aşaaa, că tot îi încurc. Vasăzică Raluca lu' Vlăduţ trebuie să nască. Ia uite, domnule!
- Nu, mamă! A lui nu-i Raluca, e Tania. Ea nu trebuie să nască... adică trebuie, dar nu acuma, încă nu naşte. Raluca naşte.
- Raluca naşte?! Să fie sănătoasă! O să fii bunică.
- Da, mulţumesc. Dar nu Raluca mea naşte... adică naşte şi Raluca mea. Asta ţi-am zis data trecută. Acuma Raluca lui Mihăiţă naşte.
- Aaaa!
- A lui Radu.
- Aha, cel din Anglia.
- Nu, Mihăiţă al lui Radu şi al Mariei, din Franţa.
- Aaa, acuma am înţeles. Ei, să fie sănătoşi! Şi altceva? Cum îi vremea pe la voi?
- Mai mult plouă.
- Şi pe aicea la fel. Nu-i aşa frumos: Nourele printre stele. Cînd pare că iese soarele, cînd se înnorează şi plouă.
- Şi mata?
- Ce să fac!? Îs babă de-acuma (rîde). Nu mai pot face nimica. Mă bag în pat, deschid televizorul, pe urmă integramele... Mă culc odată cu găinile. Le mîn să se culce mai devreme şi...
- Bine, mamă, mă bucur că te-am auzit. Mai dau eu telefon.
- Şi eu mă bucur că te-am auzit, Doiniţa. Sănătate!
- Pa!
- Pa! Şi cine naşte? Mai spune-mi o dată, ca să ţin minte.
0 comentarii
Arhiva rubricii
De tinerețe / Biletul de învoire , Radu PărpăuțăUn gând / Friptura de vițel / Un fel de banc spaniol / Salcia, Radu PărpăuțăDe cătănie (4), Radu PărpăuțăDe cătănie (3), Radu PărpăuțăDe cătănie (2) , Radu PărpăuțăToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate