Asia rămâne încă o mare necunoscută pentru români.
De ce? Pentru ca avem ochii şi urechile fixate pe Europa şi pe America. "Lumina" ne vine de la Bruxelles şi Washington. Politicienii noştri acolo se închină, acolo e acum Înalta Poartă, de acolo primim ştiri în fiecare zi de la agenţiile de presă sau de la corespondenţi cu mâna la chipiu, acolo sunt locurile din care ne poate veni tămăduirea. Sigur, agenţiile de presă pe care televiziunile le preiau sunt europene sau americane. Sigur, televiziunile noastre trimit corespondenţi doar în Europa şi America. Şi aşa cum consumăm în prostie produse de mâna a doua livrate în ambalaje strălucitoare de la "modelele" sau "stăpânii" care ne spun cum să respirăm, pe unde să păşim sau ce să mâncăm, tot aşa ne sunt livrate şi informaţii pe acelaşi calapod.
Ignorăm Asia ori din indolenţă, ori la ordin, ori din prostie. Asia reprezintă cea mai mare piaţă din lume, are cea mai mare şi susţinută creştere economică, cea mai spectaculoasă dezvoltare tehnologică, banii lumii sunt în acest moment în Asia. Companiile europene mari şi chiar cele americane investesc în Asia, nu acasă la ele. Produsele asiatice au cel mai bun raport calitate / preţ. Şi au cucerit de mult Europa şi America.
Nu vorbesc despre Dragonul roşu de la periferia Bucureştiului unde se vând toate rebuturile pe care nu le cumpără nimeni... Vorbesc despre faptul că în Japonia, de exemplu, tehnologia TV a ajuns la 8K în timp ce Europa abia transmite chinuit unele evenimente în 4K, trenul de mare viteză Shinkansen, cel care merge cu 350 km / oră şi ar face distanţa Bucureşti - Satu Mare în mai puţin de două ore merge aşa din 1964, când a fost Olimpiadă la Tokyo, a avut un singur accident când un angajat de-al lor, nemulţumit, s-a aruncat pe şine într-o gară şi, atenţie, vine şi pleacă spre diferite destinaţii din jumătate în jumătate de oră! Ştiţi că două modele de Airbus, printre care 319, se produc în exclusivitate la Tianjin, în China, un "orăşel" de circa 13 milioane de locuitori, la 175 de km de Beijing (unde se ajunge cu trenul în... 25 de minute)? Sau că Volvo, mândria Nordului în tehnologia auto. este deţinut de o companie asiatică? Sau că la Shanghai, din oraş la aeroport puteţi merge cu cel mai rapid mijloc de transport terestru, un tren care "zboară" pe pernă magnetică la viteza de 450 km / oră? Ştiţi că orice mare companie europeană care nu are reprezentanţă la Hong Kong sau Shanghai se spune că... nu există? Nu intru acum în detalii privind sumele enorme pe care ţări din Asia le investesc în dezvoltarea culturii şi educaţiei. De exemplu, televiziunea publică japoneză are doar două canale terestre, un fel de TVR cu doar două posturi în condiţiile în care Japonia este a treia economie a lumii: canalul unu este cel generalist, NHK 1, iar celălalt este NHK... Education!!! Sau în turism, sănătate, educaţie, bănci şi infrastructură...
Despre Asia vă voi spune în câteva episoade. Sunt multe de spus, cu bune sau cu rele, dar lucid şi pragmatic. Să putem înţelege şi compara. Europa dă semne de oboseală, de nervozitate şi de aroganţă crescută, asemenea unei bătrâne doamne cu sânge albastru, care, de groaza de a ajunge falită, îşi vinde argintăria... Ba un Brexit, ba o Grecie nărăvaşă, ba migranţi fără soluţie, ba o Rusie foarte aproape... America, lovită tot mai des de uragane şi dezastre naturale pare a se afla într-o campanie continuă, cu un preşedinte exotic... În tot acest timp, cu problemele ei, desigur, Asia creşte. Tigrii asiatici influenţează bursele, controlează comerţul mondial şi investesc enorm. Ocupă întregi zone de activitate, încet, dar sigur...
Dar, vorba românului... Şi? Ce ne pasă nouă? Treaba lor. Sunt departe, deci nu ne interesează. Odată cu '89, România a uitat Asia la modul oficial. A uitat să exporte, a uitat să facă schimburi de orice fel, a uitat că există. În timp ce toţi cei cu mintea la ei se îndreptau încolo. Avem un fel inconfundabil de a merge declarat împotriva curentului şi a intra, când toţi ies (Schengen, probabil) sau a fugi, când toţi intră. Ce ne trebuia nouă, de exemplu, să participăm la cel mai mare proiect economic din lume, "Drumul mătăsii", de 900 de miliarde de dolari? Ce dacă până şi Ungaria sau Bulgaria au fost acolo? Ai noştri desenează marţial la televizor planuri aiuristice şi promit nimic, mărunt şi pe bani mulţi. Şi apoi oricum uită. Din păcate, exemplele sunt multe...
Nu intenţionez să alcătuiesc ierarhii sau clasamente, nu vreau să dau note sau calificative, nu doresc să laud pe cineva în detrimentul altcuiva. Dar insist pentru luciditate şi pragmatism. Trebuie să privim spre Asia, trebuie să înţelegem Asia şi nu trebuie ignorat ceea ce se întâmplă acolo. Este obligatoriu, cred eu, să fim în acel joc, la acea masă. Şi nu numai pentru că "băieţii mari" ai lumii sunt acolo ştiind foarte bine de ce. În Asia se întâmplă un prezent fascinant, cu o dinamică nemaiîntâlnită altundeva. A rămâne în afara "jocului" asiatic cred că înseamnă o altă izolare, cel puţin economică, pe termen lung.
O ştiţi pe aia cu nebunul internat, care se căţărase pe gardul ospiciului şi îi întreba, mirat, pe cei de afară: Dar sunteţi mulţi închişi acolo?
