Următoarea întîlnire a grupului 4Space va avea loc miercuri 27 octombrie 2004 la Colegiul Noua Europă din Bucureşti, str, Plantelor nr 21, sect. 1, la orele 17.00. Tema acestei întîlniri este "De la extreme housing la hiperlocuire: traiectorii şi răspîntii ale habitatului contemporan". Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Începînd din 15 octombrie 2004 Atelierul LiterNet va găzdui în fiecare vineri articolele membrilor grupului 4Space.
Pentru o etică urbană
Alegerile sînt doar începutul. Decizia politică a fost luată. De-acum, materia de lucru a puterii locale este oraşul ca atare. Iar această materie trebuie abordată nu numai politic sau administrativ, ci şi etic. Prin etică urbană înţelegem capacitatea de a articula decizia politică, actul administrativ şi intervenţiile profesionale (arhitecturale, urbanistice, economice etc.) într-o acţiune care să facă din spaţiul oraşului un spaţiu propice pentru practicile cotidiene ale locuitorilor săi. Din acest punct de vedere, Bucureştiul şi Clujul, din diverse motive, stau mărturie pentru un deficit etic dramatic.Cele două oraşe au nevoie disperată de o agendă europeană care să dialogheze cu spaţiul lor public la nivel urbanistic şi simbolic, care să genereze dezvoltare şi să păstreze identitatea locală. Absenţa - la nivelul discursului public şi la nivelul activităţii administraţiei locale - a unui proiect a durat prea mult. Există o şansă acum ca, prin (re)alegerea unor primari decişi, Bucureşti şi Cluj să poată, în sfîrşit, decola din starea de provincie nătîngă în care zac. Cei doi primari au nu numai mandatul, ci şi obligaţia morală de a oferi un alt mod de administrare a polis-urilor lor (etimologic, forma legitimă de politică prin excelenţă). A nu oferi cetăţenilor celor două metropole şansa ieşirii din stagnare înseamnă, de fapt, trădarea mandatului cu care au fost învestiţi: să nu uităm că însuşi termenul de cetăţean închide în sine amintirea unei urbe.
Grupul 4Space propune primarilor din Bucureşti şi celui de la Cluj o seamă de idei care să facă parte dintr-un manifest de regenerare urbană a celor două urbe româneşti. Vremea scuzelor - de orice fel - a trecut. Acum trebuie lucrat pentru oraş şi, mai cu seamă, pentru cetăţenii lor.
Bucureşti
Cîteva puncte obligatorii ale unui proiect coerent, pe care consiliile locale şi, mai ales, primarii Bucureştilor trebuie să le deplieze în cursul mandatului pe care l-au primit de la alegători sînt următoarele:
- Redefinirea structurii administrative a Bucureştilor. Ea ar fi de natură să definească, la minimum, o nouă distribuţie a sectoarelor şi, la maximum, o nouă structură teritorială metropolitană, care să ia în considerare şi zonele periurbane. Bucureştii trebuie să fie definiţi în termenii unui sector central (respectiv în interiorul inelului care defineşte centrul istoric) şi a unui număr de sectoare perimetrale. Problemele centrului sînt în momentul de faţă distribuite tuturor sectoarelor, pe principiul feliei de tort. Oraşul trebuie redefinită, la nivel metropolitan, între oraşul propriu zis (definit de inelul exterior) şi localităţile metropolitane, definite în termenii cartierelor construite în perioada comunistă (Drumul Taberei, Balta Albă, Colentina etc.) şi care au graniţe "naturale", putînd întra în competiţie pentru atragerea de investiţii, mai cu seamă dacă împrejurul lor ar gravita counele suburbane aferente, unde, oricum, este prezent sub forma unui al doilea domiciliu un număr deja semnificativ de cetăţeni ai capitalei şi unde economia locală este deja dependentă de oraşele de periferie şi de cel central. Eficientizarea administraţiei unei asemenea metropole este evidentă.
- Reactivarea zonei care a făcut obiectul Concursului de urbanism Bucureşti 2000 ca zonă specială de dezvoltare urbană. Blocarea activităţii acesteia în 2000 este o gafă de proporţie, care a antrenat după ea şi efecte colaterale (hotărîri de guvern anulate cu privire la amplasarea de edificii în zonă, anularea de concursuri naţionale în zonă etc.). Agenţia există şi îşi poate relua activitatea, în ciuda alungării explicite a investitorilor străini asociaţi ei.
- Definirea zonei centrale a capitalei ca una în care orice investiţie într-un edificiu peste 500 mp să facă obiectul unui concurs de arhitectură, indiferent de natura investiţiei. Trebuie continuate studiile din PUG legate de dezvoltarea echilibrată a zonei ultracentrale. Bucureştii nu au pieţe urbane şi este momentul să le capete. La nivelul restului capitalei, orice investiţie publică trebuie de asemenea să facă obiectul unui concurs de arhitectură.
- Refacerea suprafeţelor de parc, spaţii verzi si de arboret în interiorul oraşului, a perdelelor plantate de protecţie în zonele periurbane. acordarea autorizaţiilor de construcţie trebuie condiţionată de sporirea suprafeţelor plantate ale oraşului, sau de contribuţia la un fond destinat lărgirii şi întreţinerii zonelor verzi.
- Alocarea a două procente din bugetul primăriei pentru lucrări de artă publică şi mobilier urban, propuse pe bază de concursuri publice, deschise, naţionale.
- Agenţia de Dezvoltare Bucureşti 2000 trebuie reactivată şi lăsată să dezvolte zona centrală pe baza unor proiecte viabile economic, cu potenţial de atragere a investiţiilor străine şi fără temerea că va fi, din nou, stopată din motive de divergenţă politică şi personală între guvern, consiliu general şi primărie.
- Inelul central de circulaţie trebuie închis, definirea şi implementarea zonelor de exclusivitate pietonală din centru şi a celor de tip park&ride la periferia acestui inel central trebuie accelerată.
- Merită iniţiat un program de edificii de semnătură (al căror autor să fie cîte un arhitect de renume internaţional) în cele două oraşe, care să le pună, după exemplul Bilbao, din nou pe harta contemporaneităţii.
- Trebuie lansată competiţia pentru o colecţie de ghiduri de turism cultural în limbi de circulaţie internaţională, care să identifice trasee dedicate locurilor şi edificiilor celor mai importante istoric, urbanistic şi arhitectural.
- Trebuie amplasate plăci de identificare a tuturor monumentelor istorice importante.
Cluj
Clujul ni se oferă astăzi cu un pasiv extrem de încărcat; din punct de vedere urbanistic, acest pasiv va trebui tratat deopotrivă cu hotărîre şi cu delicateţe. Rănile sale deschise nu sînt numai gropile din drumuri sau cele (pretins) arheologice. Ele populează mentalul oamenilor, ale căror structuri de rezistenţă la schimbare, ca modalitate de protecţie personală sau comunitară, sînt încă foarte solide.
Clujul este un oraş aflat într-o evidentă criză urbană, sub numeroase din aspectele ce pot compune o asemenea identitate urbană: a) raportul cu trecutul; b) viaţa cotidiană a prezentului şi c) proiectele de dezvoltare urbană pentru viitor.
În raport cu toate acestea, se impune lansarea din partea noii administraţii a oraşului a unui dialog atît cu experţii, cît şi cu cetăţenii, cu toţi cei care participă la viaţa de zi cu zi a oraşului, în vederea găsirii de soluţii inteligente, funcţionale, pentru a conferi Clujului o identitate puternică, articulată pe o moştenire culturală, pe o atractivitate a prezentului şi pe o angajare în proiectele de viitor.
a) Raportul cu trecutul
Clujul e o mărturie vie, izbitoare, a confuziei dintre memoria culturală a trecutului şi spectacolul de siluire a prezentului şi trecutului prin manipularea memoriei. De aceea, pentru a reda trecutului demnitatea pe care o merită şi prezentului transparenţa de care are nevoie, trebuie explicat clar cetăţenilor acestui oraş că a renunţa la circul urban din ultimul deceniu nu înseamnă a repune în discuţie trecutul, nici nu înseamnă a ne vinde unora sau altora, ci e dovada maximă de respect pentru trecut şi de angajare totală în prezent.
E necesar să spunem apoi că o abordare a trecutului urban nu trebuie să fie una crispată, prinsă în dihotomii axiologice ori în opoziţii exclusive de genul: "ne respectăm trecutul, strămoşii etc. sau îi ignorăm"; orice discuţie ori intervenţie în aceşti termeni e din start sortită falsificării şi nu poate produce decît monştri urbani. O abordare etică a oraşului trebuie să fie una elastică, punctuală, deciziile trebuie să privească fiecare loc şi toate articulaţiile posibile ale lui cu locurile din jurul său şi cu straturile istorice care l-au făcut să fie ceea ce este azi.
b) Viaţa cotidiană a prezentului
Cel mai important aspect al vieţii urbane în timpul prezent este practicabilitatea oraşului, suportabilitatea lui ca spaţiu public. Atunci cînd vorbim de spaţiu public nu ne gîndim la sensurile antice, de agora, ale acestui spaţiu urban. E limpede că nu poate fi reînviată o formă urbană precum cea a cetăţii greceşti care să reunească eficient spaţiul şi politica. Însă pot fi reabilitate, printr-o acţiune conjugată a administraţiei locale, a cetăţenilor, a organizaţiilor non-guvernamentale şi a experţilor locuri publice. Aceste locuri publice nu au nici o funcţie politică, nici estetică, nici măcar una economică, ci - încă o dată - una etică. Prin aceasta, înţelegem , în sens larg, posibilităţile pe care un loc dat le oferă unui ethos, unor practici şi obişnuinţe din partea locuitorilor şi vizitatorilor unui oraş. Astfel de posibilităţi sînt date prin ceea ce se numeşte "deschiderea" spaţiului, care nu trimite neapărat la o dimensiune fizică ("sub cerul liber"), ci mai degrabă la libertatea pe care practicanţii acelui loc o pot exersa acolo. Există numeroase exemple: în oraşele germane, există parcuri, uneori chiar in centrul oraşului, în care oamenii se aşează pe iarbă, citesc, se joacă, discută, se simt liberi nefăcînd altceva decît bucurîndu-se, relaxîndu-se în acel loc, la orice oră a zilei. Există apoi străzi redate pietonilor, străzi ale preumblării, ale alunecării leneşe duminicale, sau străzi ale tinerilor, în care, măcar o dată pe săptămînă să se poată plimba cu bicicletele, cu rolele, cu trotinetele etc. Clujul nu dispune de străzi pietonale permanente, iar închiderea unei părţi din bd. Eroilor, sîmbăta şi duminica, serveşte mai ales alaiului neîntrerupt de nuntaşi şi petrecăreţi care intră la Starea Civilă şi ies pentru a se poza cu "ghilotina" lui Funar. Apoi, bd. Eroilor, datorită asfaltului de proastă calitate, nu se pretează acestei funcţii pietonale.
Mai mult, pentru ca o asemenea stradă să fie atractivă, ea trebuie să producă evenimente sau să creeze impresia că acolo se întîmplă ceva: să atragă pietonii, prin magazine, prin vitrine interesante, prin cofetării, terase, restaurante, locuri de divertisment, sustrase cu inteligenţă funcţionalismului cotidian; să faciliteze prezenţa artiştilor plastici, a muzicienilor, a iniţiativelor non-guvernamentale; să invite trecătorii să se oprească, să le aţîţe curiozitatea, să-i implice în gesturi publice ori în participări voluntare la diverse manifestări (artistice, filantropice, publicitare ori pur şi simplu ludice).
Ca în orice oraş din România, există zone intoxicate în Cluj; aceste "spaţii toxice" (Augustin Ioan), care au fost infestate printr-o succesiune de soluţii urbanistice nefericite, unele intenţionate, altele simple gafe, nu pot fi reabilitate decît prin intervenţii precise şi ingenioase, în care pot, trebuie să fie atraşi artişti locali şi din afara oraşului. Cîteva exemple din nenumăratele posibile: Piaţa Avram Iancu, şirurile de stîlpi tricolori, Piaţa Mihai Viteazu, zona Gării, str. Bariţiu, Piaţa Lucian Blaga, str. Victor Babeş etc.
Este obligatorie găsirea de soluţii inteligente pentru panourile publicitare; oraşul este sufocat de numărul panourilor publicitare, dar şi de lipsa lor de estetică, de amplasarea lor agresivă, de distrugerea unor spaţii verzi, a unor faţade pentru amplasarea lor. Neignorînd sursa de venituri pentru administraţia locală şi pentru asociaţiile de proprietari pe care ele o reprezintă, credem că pot fi găsite soluţii deopotrivă estetice şi acceptabile pentru această problemă.
Clujul nu are, după cunoştinţele noastre, nici o strategie turistică: de la traseele turistice prin oraş (şi prin împrejurimi), trecînd prin marcarea locurilor şi obiectivelor turistice, pînă la cărţile poştale, totul este de început de la zero. Istorici, arhitecţi, urbanişti, artişti trebuie să fie atraşi într-o dezbatere pentru elaborarea unei asemenea strategii turistice, care se poate dovedi, cu costuri minime, extrem de profitabilă pentru oraş.
În fine, împrejurimile Clujului se găsesc în aceeaşi stare de haos ca oraşul însuşi. Hoia, Baciu, Chinteni, dar mai ales Făgetul sînt fie locuri nepracticate, pentru că nu sînt ospitaliere, fie nepracticabile, pentru că minimul de loisir posibil le face mai dezagreabile la sfîrşit de săptămînă decît sînt străzile oraşului în celelalte zile. Înainte de a lansa orice program de reabilitare a acestor zone, este imperioasă responsabilizarea civică a cetăţenilor oraşului, prin acţiuni comune ale administraţiei locale şi ale organizaţiilor non-guvernamentale de curăţare, îngrijire şi supraveghere a puţinelor şi chinuitelor spaţii verzi din jurul oraşului.
c) Proiecte de dezvoltare urbană pentru viitor
Clujul, asemeni Bucureştiului, se află în faţa unor decizii majore la nivel urbanistic. Strategiile de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung trebuie să fie clare şi transparente, prin supunerea lor unor dezbateri publice trebuie să fie sistematică. Aceste dezbateri trebuie să împiedice maltratarea estetică şi disfuncţionalităţile practice la care oraşul a fost supus în ultimii doisprezece ani. Pentru moment, propunem:
- Redefinirea unui Plan de Urbanism General, din care să fie parte integrantă studiile remarcabile ale grupului Planwerk, apreciate şi premiate la nivel de experţi naţionali şi internaţionali.
- Redefinirea atitudinii faţă de spaţiul public ca loc neutru, de întîlnire cu celălalt (oricum l-am defini: etnic, religios, politic, social), de negociere, de schimb, de decizie. Vestigiile şi monumentele trebuie să memoreze, să ţină minte pentru noi, în locul nostru şi, uneori, împotriva noastră.
- Construirea unui lapidariu subteran, scufundat sub piaţă, care să expună şi să conserve ruinele romane (expuse cu violenţă în anii din urmă împotriva altor monumente şi a altei memorii urbane) poate fi gîndit, prin concurs deschis, spre a le proteja, expune ştiinţific şi spre a reduce animozităţile legate de manipularea ideologizată a locurilor memoriei clujene.
Este vitală, aşadar, organizarea unui corp de experţi în dezvoltare urbană şi politici ale acesteia, în măsură să propună în permanenţă primarilor - dincolo de afiliere politică, de servituţile locului de muncă în serviciul public - proiecte viabile pe baza cărora aceştia să ia decizii informate.
Grupul 4Space îşi oferă serviciile - pro bono - pentru a participa, prin expertiza interdisciplinară a membrilor săi, la generarea unor asemenea proiecte, atît la Bucureşti, cît şi la Cluj. De asemenea, grupul va continua să se manifeste public, prin intervenţii în mass-media, prin organizarea de ateliere de lucru şi prin publicaţii comune.