Theodor Şoptelea (foto: Matei Bumbuţ)Matei Bumbuţ: Cum sunt oamenii din Drama Club diferiţi de cei din facultate?
Theodor Şoptelea: În primul rând, un nou început aduce, bineînţeles, o percepţie aparte despre oamenii din jurul tău. Deşi nu e sănătos, că vrem sau nu, noi la început judecăm cel mai mult. M-am simţit foarte ciudat pană acum câteva zile. Eu am fost într-un tot unitar, într-un cerc sudat, şase ani de zile în trupă. Să o iau de la capăt împreună cu alt grup este ceva care mă modifică. Deşi mi-aş dori asta, tind să cred că e greu să atingi unitatea unei trupe de teatru într-o clasă de actorie. Dar lucrul ăsta ţine doar de noi. Pentru că am avut ocazia să fac parte dintr-un grup mare, cum e Drama, am fost cât de cât ajutat pentru a percepe mini-şocul ăsta de "acum eşti student".
Da, oamenii sunt diferiţi. Deocamdată nu ştiu în ce fel, pentru că nu pot să compar oamenii. Şi mai mult, nu pot compara oamenii pe care îi cunosc şi de 6-7 ani din trupă cu colegii mei pe care îi cunosc de aproape o lună. Tot ce pot să spun e că suntem pe drumul cel bun, îndrumaţi de cine trebuie şi că toţi ne dăm silinţa în a fi mai mult decât colegi. Practic toţi avem acelaşi scop, iar asta ar trebui să ne mobilizeze.
Mi-a intrat în piele spiritul de grup de la Drama şi de el n-o să scap. Cu timpul, va fi şi mai bine decât acum, cu acest început promiţător, zic eu.