Citesc şi arhivez neîncetat, vorace, de peste tot, articole despre oraş, de orice fel, de la presa mainstream la publicaţii de strictă specialitate. Presa mainstream a lumii e plină de astfel de veşti despre oraşele lumii. Spre deosebire de presa românească în ansamblul ei, ai cărei actori (care se cred tenori, dar cărora oricum, dar numai jurnalişti de mult nu li se mai poate spune, nici cu cea mai mare îngăduinţă şi generozitate) ţin morţiş să ne ţină în Evul Mediu în ceea ce priveşte modurile actuale de viaţă în mediul urban: nu cumva să vedem ce gîndesc şi ce fac alţii şi să ajungem să visăm şi noi la fel! Căci pot spune, aici, în faţa, adică la urechea dumneavoastră, că oraşul, oraşele, reprezintă, în momentul de faţă, terenul celor mai multe şi mai pasionante noutăţi, experimente şi mutaţii. Oraşul, oraşele sînt locul unde se schiţează, se încearcă, se discută şi chiar se realizează viitorul, din toate punctele de vedere. Oraşul constituie perspectiva, dimensiunea, scara privilegiată, căci la îndemînă, adecvată, pentru viitorul omenirii pur şi simplu.
Haideţi, deocamdată, să vă citesc, în vrac, la întîmplare, cam ce se spune că se întîmplă, în lume, la nivelul oraşelor. Ca să vedeţi cît de important este, în momentul de faţă, oraşul.
"Cum luptă marile oraşe europene împotriva poluării", de pildă? "La Copenhaga, regină e bicicleta", "Oxfordul mizează pe transportul electric", "taxele urbane reglementează Londra", "Oslo elimină parcările din centrul oraşului", "Bruxelles-ul plănuieşte realizarea unei zone pietonale gigantice", "reţeaua verde se extinde la Hamburg", "Berlinul îşi supraveghează strict emisiile de gaze", "centrul Madridului se pietonalizează", "la Amsterdam, există deja o legitimaţie de rezidenţă, care poate ajunge să coste pînă la 600 de euro pe an, şi care e necesară pentru a avea dreptul de a-ţi parca maşina", iar pentru Anne Hidalgo, primarul Parisului, automobilul personal "nu mai constituie o schemă de actualitate".
Să ne sprijinim pe ce au curaj să gîndească şi să facă semeni de-ai noştri pentru a nu înceta să încercăm să stîrpim flagelul maşinii individuale din capetele compatrioţilor noştri! Maşina individuală nu numai că se hrăneşte cu moarte, în sensul de combustibili fosili, ci este ea însăşi, deja, ca atare, un rebut, o fosilă istorică, un atavism: folosim automobile personale de parcă am avea coadă.
Noapte bună în trafic!