Doamnele

Citeam zilele trecute despre o altă mizerie dâmboviţeană... După Dorina Lazăr a venit şi Maia Morgenstern la rând în atacul lichelelor la managerii culturali femei. Un alt nume vehiculat prin presă este Beatrice Rancea, care pare a fi următorul subiect. Acestea sunt doar câteva exemple, notorii - câte or mai fi în alte domenii - de neacceptare a unor profesionişti excepţionali în poziţii manageriale. Cum scoate unul capul, cum realizează cineva performanţă, cum are idei proprii şi mai ales succes, cum nu ascultă ordine de partid, nu oferă contracte sau nu angajează neamuri sau prieteni ai potentaţilor zilei, indiferent dacă aceştia au sau nu vreo legătură cu ceea ce ar trebui să facă în instituţia respectivă, hop! apar şuvoaie de mizerii în presă, pe bloguri, în social media, necunoscuţi care acuză, lepre care se dau victime şi mulţi doritori ai respectivului post despre care cred că li se cuvine de drept... Iar calomniile, atacurile mârşave şi turnătoriile de tot felul sunt receptate cu sfinţenie de către cei care îi vor capul respectivului manager. Sau... chiar politruci, politicieni şi funcţionari care decid sunt cei care au dat ordinul de începere a atacului la respectivul manager devenit incomod şi greu de controlat?

Se spune că pentru a fi manager cultural nu trebuie să vii din lumea artistică şi mai ales că nu trebuie să contezi profesional în această lume. Dacă ne referim la managementul de proiect aflat în ascensiune în ultimul timp, este, poate, adevărat. Dar directorul de teatru este mai mult, mult mai mult decât spune denumirea aceasta nou intrată în vocabularul nostru. Managementul cultural e un domeniu care cu greu s-a profesionalizat în ultimii 25 de ani la noi şi pe care l-au ridicat din amatorism tocmai personalităţi artistice imense, de talie naţionala şi internaţională, personalităţi de care a auzit foarte multă lume, din cele mai diferite medii şi care şi-au sacrificat o parte din carieră pentru a se dedica managementului. Paradoxal, orgoliul a jucat aici un rol minor, pentru că fiind vorba despre artişti binecunoscuţi, în cazurile de faţă mari doamne ale lumii teatrale româneşti, nu a deveni cunoscute le lipsea lor. Principalul motor a fost conştientizarea faptului că pot face ceva pentru a schimba în bine lumea din care vin şi în care trăiesc. Sunt adevărate personaje ale ultimelor decenii care au făcut eforturi majore pentru a mişca lucruri şi pentru a rezolva situaţii aparent de nerezolvat, de la chestiuni de ordin pur artistic, până la reconstrucţii de teatre, de la rezolvarea unor conflicte cu mari regizori ai lumii, dar şi cu maşinişti alcoolici, de la discuţii cu arhitecţi, dar şi cu zidari, de la scufundarea în lumea cifrelor care nu le-a fost niciodată dragă pentru că altfel nu ar fi ajuns să înveţe într-o instituţie ca UNATC.

Am trecut prin aceleaşi săli de curs cu aceste doamne pe care le dau doar ca exemplu şi ştiu cum îşi sacrifică de multe ori viaţa personală în favoarea profesiei...

Lumea e aşa cum e, la fel şi perioada actuală, cu destui incompetenţi la putere în multe din locurile de care depind instituţiile de cultură finanţate de stat. Incapabili de construcţie, aceşti politruci demolează. Fie că sunt în parlament sau în autorităţi care au instituţii de cultură în subordine, interesul de partid primează şi ordinul şefului e lege pentru ei.

Ce au avut cu aceste personalităţi culturale de excepţie ale României? Sunt persoane care au demonstrat decent, susţinut, profesionist şi cu acea credinţă cu care doar oamenii mari pot opera că sunt excepţionale în tot ce fac. Şi că teatrele pe care le-au avut în grijă au crescut sub mâna lor. Maia Morgenstern este una dintre puţinele actriţe ale noastre care au păşit şi mai ales au performat la Hollywood. Umple sălile până la refuz şi arde pe scenă. Iar ca manager a reconstruit practic Teatrul Evreiesc. Ce este greşit aici?

Cineva vrea să ia la cheie o instituţie care a fost scoasă din praf de o persoană care a ştiut să o facă? Foarte probabil... Clasic de acum pentru prezentul culturii româneşti şi nu numai, aglomerat de o haită flămândă de mitici, ionici, romici şi alţi... mici.

Iar când persoana atacată este şi femeie îţi aminteşti de fiecare dată cum efortul pe care trebuie să îl facă ele pentru a reuşi într-o lume a bărbaţilor este dublu, dacă nu triplu, faţă de efortul nostru.

În toată cariera mea am lucrat cu femei în poziţii de decizie executivă şi pot depune mărturie că sunt mult mai muncitoare, aplicate, disciplinate, rezistente la efort, dedicate şi cu mult mai mult caracter decât mulţi dintre noi, bărbaţii; "duc" incomparabil mai mult şi mai greu. Femei, românce, conduc companii la noi sau aiurea în lume cu mult succes şi "plătesc" asta cu sânge. Şi de multe ori înving în competiţia profesională cu noi. Toate astea dincolo de... eternul feminin...

Doamnelor Dorina Lazăr, Maia Morgenstern, Beatrice Rancea şi alte multe dintre dumneavoastră cărora vi se întâmplă nedreptăţi şi mizerii de această joasă speţă, îmi scot pălăria în faţa Dumneavoastră, vă aplaud în picioare şi vă asigur că valoarea, competenţa, talentul şi succesul nu vă pot fi furate prin manevre de culise... Pentru că toate astea nu se pot trece sau şterge din fişa personală a unui post, fie el de manager sau nu...