Eu cred că partea fabuloasă a corpului nostru o reprezintă mâinile. Mâinile vorbesc despre noi, cu mâinile facem cam tot ceea ce facem, mâinile sunt, dacă vreţi extensia sau instrumentul principal al minţii noastre...
Cu mâinile muncim, iubim, cântăm la un instrument, mângâiem, împingem sau îmbrăţişăm, cu mâinile ne rugăm sau ne batem, cu mâinile scriem, tastăm pe ecranul telefonului sau computerului, pictăm, construim, arătam orizontul sau cerul şi ne ţinem copiii în braţe... Mâinile au imaginea şi muzica lor. Mâini brăzdate, mâini delicate, graţioase, mâini cu degete lungi, mâini îngrijite, frumoase sau mâini aspre. Se spune că este suficient să vezi mâinile unui om şi vei şti mai multe despre el.
Acţiunile şi gândurile şi stările noastre emoţionale îşi au corespondentul în mâinile noastre. Un om bucuros îşi freacă palmele, un om deznădăjduit îşi frânge mâinile. La victorie ridicăm mâinile, la înfrângere mâinile cad cu umeri cu tot. Cu mâinile un om salvează vieţi, un altul, tot cu mâinile, ucide. Când vorbim despre vreo întâmplare cu noroc, cu ghinion sau cu final necunoscut spunem că dracul şi-a băgat coada când e rău şi că... e mâna Domnului, când e de bine!
Există poeme, proverbe, filme, tablouri sau cărţi despre mâini sau dedicate mâinilor. Dincolo de faptul, sec şi comun, că mâinile pentru asta le avem, ca să facem lucruri cu ele, există acel ceva care ne face pe fiecare dintre noi unic; aşa cum nu sunt ochi identici, nu sunt nici mâini identice. Şi nu mă refer aici doar la amprente... Priviţi, vă rog, cu atenţie mâinile celor cu care interacţionaţi; veţi descoperi lucruri extraordinare, la care poate nu v-aţi gândit niciodată. Sau priviţi-vă din când în când mâinile. Şi aveţi grija de mâinile voastre.
