O femeie trecută bine de prima tinereţe, înfofolită în haina lungă până la glezne, cu guler jumulit de iepure care cândva a fost viu, s-a oprit fără rost lângă copac, la cinci paşi distanţă. Haina a primit-o de pomană de la o vecină mai înaltă, care la rândul ei o primise moştenire de la o rudă moartă. Dar haina n-are un rol important în povestirea noastră, scopul ei e doar să ţină de cald doamnei. Şi n-o face prea bine, pentru că văd cum se zgribuleşte. Probabil pentru că nu o aşteaptă nimeni acasă, a rămas să-l privească pe necunoscut. Îi zăreşte trupul din spate, uşor înclinat în faţă, dar nu cocoşat, ca şi cum bărbatul s-ar fi chinuit să vadă ceva mai bine.
Gavrilă şi-a cumpărat un pachet de ţigări necartonate, de la chioşcul de ziare, şi s-a uitat în jur de la cine să ceară un foc. Întotdeauna cere de la eleve de liceu, coafeze sprinţare, mame de adolescente, şi niciodată de la bărbaţi sau de la doamne prea coapte. Aşa le-a cunoscut pe fosta şi pe actuala concubină. A trecut pe lângă femeia cu haina lungă până la glezne şi nu i-a cerut un foc, rămânând ca un derbedeu cu ţigara atârnată de colţul gurii şi şapca de piele trasă pe ochi. Când să treacă strada s-a oprit, mai exact ceva din expresia femeii cu haina până la glezne l-a făcut să stea în loc, altfel nu-mi explic, doar dacă nu cumva labele tremurânde din gulerul de iepure nu l-au intrigat. Prin urmare s-a oprit. Ghetele i-au rămas lipite de asfaltul murdar, dar nu e bai. După un minute de privit a vrut să se urnească, apoi şi-a adus aminte că în seara asta femeia lui e schimbul III, aşa că nu are de ce să se grăbească acasă, în patul rece. Toată lumea ştie că oricât de fierbinţi ar fi caloriferele şi oricâte pături ţi-ai pune peste plapumă, dacă nu ai un trup în aşternut tot ţi-e frig în oase. Gavrilă stă şi-o priveşte. Îi vede doar jumătate de trup, cealaltă fiind ascunsă de copacul chel, dar se pare că îi este suficientă această jumătate.
La semafor a oprit, era roşu. Chiar dacă n-ar fi fost, maşina tot s-ar fi oprit, pentru că aşa face ea din când în când, mai ales când e burniţă sau un ger uscat de-ţi crapă pielea de pe obraji. Asta pentru că e o Dacie din '85, un an bunicel pentru struguri şi mere, cu totul nefericit pentru producţia de autoturisme româneşti. Fără să-l cunoască pe Gavrilă, şoferul a lăsat în jos geamul aburit şi-a vrut să-l înjure de mamă şi de bunică, pentru că-i amintea de un coleg din liceu, care nu l-a lăsat să copieze la teza de chimie din clasa a X-a. Şi-a dat seama că-l confundă şi s-a ruşinat. Rar i se întâmplă să se înşele în privinţa oamenilor şi mai rar să se ruşineze. Niciodată la volan. Câteva secunde i-a privit spinarea mai s-o găurească, i-a văzut coatele lipite de trunchi şi mâinile îndesate în buzunare, şi i s-a făcut şi mai frig. Şi-a jurat că o să-şi repare radiatorul. Ar mai fi stat să-l privească pe cel care semăna cu colegul tâmpit, dar s-a făcut verde iar cei din dosul maşinii îl claxonează.
Pe partea cealaltă a străzii e un bloc cu zece etaje, iar la scara B, etajul 2, un pensionar îl priveşte pe Gavrilă cum se uită la femeie cu haină lungă, şi-şi spune că precis e un obsedat din ală ca de la ştirile de la ora 5. Stă la geam cu paltonul pe el şi-un fes tras peste urechi, iar ceaiul fierbe pe aragaz.
Nepotul de 14 ani stă în mijlocul bucătăriei şi se uită când la apa în clocot, cu frunzele de sunătoare în ea, când la spinarea bunicului căruia îi spune în gând moş împuţit. Cum bătrânul are paltonul în spinare, nu s-ar opări dacă în mod accidental oala de ceai clocotit s-ar răsturna pe el. Şi puştiului îi este frig ca într-o zi târzie de octombrie, deşi în bucătărie e aragazul aprins, aburi jilavi de la sunătoarea fiartă, are un pulover gros pe el, maieu de bumbac şi dungi vineţii pe spinare, adidaşi şi şosete de lână.
Nu ştiu câte minute vor mai sta cei cinci să se privească (nepotul pe bunic, bunicul pe Gavrilă, Gavrilă pe femeia cu guler de iepure, femeia pe necunoscutul cu vânt sub haină). Deja a trecut o jumătate de oră. Câinele mai e în gard. Peste câţiva ani toţi vor scăpa definitiv de frigul din oase. Primul o să scape câinele.