26.02.2018
Fiecare trăieşte ca vai de el, înghesuit în văgăuna lui.
Dintr-odată, i se dă importanţă. Rănile lui, poverile lui devin importante.
Nu contează care răni, nu contează ce poveri.
După cum nu contează dacă acela care îi spune: te înţeleg, sunt de partea ta, te văd şi te aud
O face de amorul artei sau de arta amorului
În numele Fericirii sau al Ideologiei de Bază.

Oricine poate fi corupt dacă i se dă importanţă, trăim îngropaţi până la gât în indiferenţă.
Suntem intimi cu furiile, cu dispreţul şi dezgustul celorlalţi.
Totul ţipă: eşti în plus, dispari, cară-te cu foamea ta şi cu speranţele tale de-aici!

Oricine e vulnerabil la un: îmi pasă, te înţeleg, te ascult.
Oricât ar fi de ticălos sau de neprihănit.
Misionarul fericirii ştie exact pe ce butoane să apese
Ştie să mângâie pe creştet victima, copilul abandonat, amantul nefericit din fiecare
Indiferent dacă e un simplu seducător
Sau un agent plătit să propovăduiască ce e de propovăduit.

Ştie să-ţi stoarcă nevoile, rănile, spaimele, sângele şi să le verse în contul fericirii lui
Sau să-ţi spună la timp: ideologia de bază te iubeşte, tovarăşe,
Te ascultă şi te vede,
Nu eşti singur!

0 comentarii

Publicitate

Sus