Nu-i nimic, o să treacă.
O să treacă.
Timpul spală şi usucă orice rană.
Am crezut că dacă îmi vor spune că sunt frumoasă
dacă voi fi câţiva care mă vor ţine de mână
dacă voi fi măcar o duzină în preajma mea care să îţi vorbească limba
dacă vor fi zece care să asculte aceeaşi muzică
dacă vor fi măcar cinci care să aibă aceeaşi lungime a pletelor
dacă vor fi măcar trei care să folosească aceleaşi expresii
dacă vor fi măcar doi care să zâmbească cu aceeaşi dogoare
sau măcar unul care să aibă o cât de mică putere asupra mea
va fi bine
am crezut că dacă voi încerca să te refac din bucăţi
dacă voi înnopta între braţe la fel de puternice
dacă mă voi face înaltă sau invizibilă
dacă mă voi îneca în dorinţa a sută de bărbaţi
dacă mă voi destrăma în patru zări
voi uita
voi muri
va fi bine
dar uite că nu mor
şi uite că nu e bine
ceva din mine se încăpăţânează să rămână viaţă cu îndârjire
chiar dacă ştiu că nu există nici un Dumnezeu în aşteptare
chiar dacă ştiu că e totul bun pierdut
nu pot pleca din lumea în care exişti
din corpul pe care l-ai râvnit
din inima în care ţi-ai înfipt tu cuţitele