Îngerii sunt de cultivat. Sunt fraţi mai mari şi mai buni şi poţi pune bază pe ei.
Nu te iau de sus niciodată.
Îţi spun întotdeauna ce ai nevoie să auzi şi ce meriţi.
(Al meu îmi spune doar duioşii obscene).
De obicei se pun în slujba ta, te ajută la compunere şi la calcule.
Te scot la liman puţin înainte de a ceda ispitei de a te face de râs.
Deviază traiectoria ciocanului cu care umbli hotărât să îţi dai peste degete.
Cu zeii însă nu e bine să te încurci.
Dai peste câte unul care scoate din tine aur negru.
Te pune la munci la care nu credeai că rezişti.
Te face să te simţi de teapa lui.
Te trezeşti dimineaţa, cum se întâmplă, cu faţa boţită, şi în oglindă ce vezi? o zână
Zeii te ameţesc bine, toarnă în tine toate tăriile,
Te fac neînfricat şi de neoprit.
Ajungi să ridici greutăţi, să alergi la Maraton, să reciţi din Petrarca.
Să umbli pe coclauri de care aveai oroare.
Vine câte unul, în chip de Apollo.
Cu aere de golan versat
De fapt după cum îţi e slăbiciunea vine
Unora le-o veni cu mutra lui Hermes
Te rezolvă
Scoate din tine stofa de zeiţă
Şi te umfli ca un balon, te avânţi în sus
Ca să n-o lungim
Te ridică în slăvi şi te lasă în aer
Şi acolo rămâi
Ca o pisică încremenită în copac.
Şi pe urmă sună îngerul la pompieri să vină cu scara să te dea jos.