Din nou la drum, primul popas scurt al celei de-a doua zi, Conacul Daniel din Telişoara, tot în judeţul Covasna. Pe drum am descoperit un loc în care localnicii comprimă timpul transformând lemnul în cărbune, toată scena fiind foarte spectaculoasă.
Conacul este renovat de curând, cu fonduri norvegiene (de fapt câteva din locurile vizitate au beneficiat de aceste fonduri) şi acum funcţionează în regim hotelier. Am fotografiat câteva interioare, mi-a plăcut în mod special o cameră în care baia / cada este foarte frumos integrată. Aici am stat mai puţin pentru că ne aştepta un drum mai lung, tocmai până la Alba Iulia.
După câteva ore bune de mers, după ce am trecut şi prin Alba Iulia, am ajuns la Castelul Kermeny din Sâncrai, judeţul Alba, castel administrat de primăria Alba Iulia, de curând renovat şi... am aflat cu surprindere că renovarea a fost făcută de o echipă de opt oameni. Încă mai sunt câteva lucruri de făcut, dar treburile se află pe făgaşul bun. Am urcat în turnul mare unde, restaurată după resturile găsite, se afla o masă de fontă cu 3 scaune, probabil pentru a bea un ceai alături de o privelişte superbă a văii. Da, ştiu, acum anotimpul nu este cel mai fericit pentru fotografiat, dar dacă faceţi un exerciţiu de imaginaţie sunt sigur că o să înţelegeţi ce spun. Vecinii castelului nu sunt cei mai de soi, câteva case părăsite şi o şcoală aşişderea, că, deh, nu mai sunt copii prin sate... dar toate astea o să revină in viitor pe drumul cel bun.
Şi aşa am ajuns în punctul cel mai nord-vestic al expediţiei noastre, aşa că după Sâncrai am luat-o către est, destinaţia Castelul Bethlen din Cetatea de Baltă. Dar despre acest loc o să vă povestesc săptămâna viitoare.
(va urma)