Şi încet-încet, ieri seară eram ajunşi în punctul cel mai nord-vestic al expediţiei noastre, aşa că după Sâncrai am luat-o către est, destinaţia Castelul Bethlen din Cetatea de Baltă. Dar cum vizita castelului era planificată pentru a doua zi, a trebuit să ne aciuim pe undeva prin apropiere, şi am făcut asta într-un hotel lângă Blaj. De dimineaţă, am plecat către Castelul Bethlen care este deţinut de proprietarul casei de vinuri Jidvei şi după cum vedeţi în fotografii, îşi merită din plin titlul de castel. Am aflat că înainte de 1989, aici se producea şampanie. Deja când am ajuns aici vremea începuse să se schimbe (de la soare din prima zi, la câţiva stropi de ploaie), dar ceaţa cu care ne-a întâmpinat Cetatea de Baltă a făcut numai bine sufletului meu de fotograf. Cele două turnuri masive sunt transformate acum in apartamente, etajul unu este încă în renovare, dar castelul este administrat în regim privat (cu alte cuvinte nu puteţi înnopta:-().
După Bethlen a urmat un scurt popas în Cisnădioara (judeţul Sibiu) ca să vizităm Biserica Sfântul Mihail aşezată foarte cochet (şi înţelept) pe vârful unui deal abrupt. Cum a fost primii vizitatori ai zilei, paznicul, aflat la poalele dealului, ne-a înmânat cheile cu rugămintea să le returnăm la plecare, dar să şi lăsăm deschis pentru alţi turişti. Tot ansamblul alcătuit din biserică şi zidul de apărare se află intr-o stare foarte bună şi are aerul unul locaş sfânt pentru pelerinaj. Îmi imaginam împreună cu Răzvan ce frumos s-ar putea organiza aici un concert de muzică clasică. Las pozele să vorbească singure.
Apoi a urmat Biserica Fortificată din Cincşor (judeţul Braşov) unde am fost întâmpinaţi de Irina Ciungu Şuteu, administratorul caselor de oaspeţi din jurul bisericii. Şi aici am văzut ce înseamnă când bunul gust se întâlneşte cu pasiunea. Am înţeles de ce oaspeţii preferă să îşi petreacă timpul în sala bibliotecii şi am aflat că aici se ţin şi cursuri practice de făcut pâine din maya - nu am putut să uit aşa ceva cum şi noi, în fine, soţia mea, face acasă pâine tot cu maya. Pun aici câteva cadre din biserică alături de instantanee din casele de oaspeţi.
Şi de aici ne-a venit cam greu să ne dezlipim, dar a trebuit să o facem, ziua mai avea pentru noi încă două destinaţii. Mai întâi am ajuns la Castelului Făgăraşului, aflat la numai câţiva km de Cincşor, aici am avut parte de un tur al castelului şi de o frumoasă incursiune în istoria locului. Eu mai văzusem castelul acum doi ani, în perioada Zilelor Făgăraşului, când tot locul era plin de oameni şi agitat de evenimente. Acum, pe ploaie şi aproape singur, castelul avea parcă un farmec şi mai aparte şi te îmbia să îţi laşi gândurile sa zburde anapoda în trecut. Nu am putut sta foarte mult, şi nici nu am făcut multe poze.
Şi iată-ne ajunşi şi la ultima vizită a celor trei zile, Casa cu Blazoane din satul Chiojdu, judeţul Buzău. Am avut ceva de mers şi din păcate am ajuns după lăsatul soarelui aşa că nu pot să vă arăt mare lucru, însă poveste locului este foarte frumoasă. Un om de-al locului a iubit aşa de mult acest conac încât a muncit enorm de mult să il restaureze, şi a reuşit să o facă după mulţi-mulţi ani, păstrând arhitectura iniţială. Noi am văzut fotografiile înainte de restaurare şi pot să va spun că a fost mult de muncă şi numai cineva cu multă pasiune poate să reuşească aşa ceva. Casa este o capodoperă a arhitecturii moşneneşti şi a fost ridicată in 1823 iar acum se află în administrarea UAR (Uniunea Arhitecţilor din România) putând fi vizitată.
Gata, asta a fost tot! În drum spre casă am discutat cu Răzvan despre toate minunăţiile pe care le-am văzut in aceste trei zile, în multe dintre ele, dacă lucrurile vor merge pe făgaşul dorit, vom organiza concerte parte din turneul SoNoRo Conac. Până atunci, să aveţi parte de o primăvară superbă şi poate ne vedem la concerte...