"Deschide ochii! Deschide ochii!", se aude o voce caldă de femeie. E alarma modernă a ceasului deşteptător (cu CD recorder) ce aparţine unui bărbat care locuieşte într-un apartament uriaş. În bucătărie e un prăjitor de pâine Ferarri, iar ştirile dimineţii intră în casă cu ajutorul unui ecran cu plasmă apărut din duşumea.
Aşa începe filmul Vanilla sky care-l are pe Tom Cruise în ipostaza bărbatului deţinător al acestor "bunuri" la care visează orice tânăr. În film, Tom are lumea la picioare. A moştenit un trust de presă, e tânăr, are o iubită care nu-i ocupă mult timp (Cameron Diaz), dar îi oferă ceea ce-şi doreşte. Într-o zi, totul se schimbă: se îndrăgosteşte de o altă femeie (Penelope Cruz), are un accident de maşină cu iubita titulară de contract; ea moare, el e desfigurat. Şi restul pare că e o variantă modernă a poveştii Frumoasa şi Bestia.
Vanilla Sky e un film care se joacă cu spectatorii creând şi recreând iluzia realităţii. Cei care au văzut The Game, 6th sense sau ExistentZ au un sistem de referinţă. Pentru ceilalţi, o recomandare, uitaţi-vă cu atenţie la fiecare amănunt din film pentru că nimic nu e ceea e pare. Cu alte cuvinte, deschideţi bine ochii!
Sub imperiul regulii Jurnalului de cinefil trebuie să vă prezint un personaj de lângă noi, care seamănă cu eroul din filmul lui Cameron Crowe. Ar trebui, prin urmare, să vă povestesc despre un tânăr care are lumea (şi mingea) la picioare şi care, dintr-o greşeală, pierde totul într-o clipă. Despre un tânăr pe care l-am urcat pe un piedestal uitând să-i spunem "deschide ochii!", aşa că atunci când a călcat alături nu s-a uitat nici în stânga, nici în dreapta şi a căzut de la mare înălţime. E cea mai facilă comparaţie pentru că tânărul fotbalist e în atenţia tuturor ziarelor, revistelor, televiziunilor şi radiourilor, dar cum nu mă pricep la fotbal şi nici nu vreau să mai adaug un centimetru de pagină la kilometri deja scrişi, ne uităm la Vanilla Sky, ALTFEL.
Filmul Vanilla Sky e o demonstraţie în forţă a unor senzaţii transmise prin imagini şi muzică. "Prin Vanilla Sky am vrut să-i trimit pe oameni într-o călătorie emoţională modernă. Cred că oamenii se duc la film pentru a fi transportaţi în altă lume, iar acest film te îndrumă către un loc bizar şi plin de pasiune din inima ta" zicea Crowe la lansare. Aşa că e bine să ne uitam la cei din apropiere care creează şi recreează iluzia realităţii jucându-se cu simţurile şi emoţiile noastre. Unii se numesc publicitari, alţii se numesc politicieni. Unii se numesc regizori, alţii muzicieni. Unii se numesc actori, alţii se numesc fotografi. Despre aceştia, din urmă, scriu astăzi.
Vanilla Sky a fost promovat cu o fotografie în care Penelope şi Tom se sărută, ea cuprinzându-i ceafa cu palma într-un gest tandru. Fotografia e foarte frumoasă, dar... nu se regăseşte în film, căci, pe ecran, gestul actriţei e mai scurt şi atitudinea e diferită. E posibil ca atunci când s-au pregătit materialele de promovare, fotograful să fi ştiut ce să le ceară celor doi, pentru ca poza respectivă să aibă un plus de complicitate erotică.
Fotografii sunt nişte animale ciudate. Te uiţi împreună cu ei la un subiect şi crezi că remarci aceleaşi lucruri, dar când îţi arată munca lor eşti frustrat că n-ai văzut aceleaşi frumuseţi, că n-ai simţit aceleaşi emoţii, că ai ratat nişte întâmplări deşi ai fost acolo.
Ca să gustaţi bine Vanilla Sky trebuie să fiţi atenţi la imagini (nu întâmplător titlul e inspirat după un tablou de Monet). Şi dacă vreţi să continuaţi explorarea emoţiilor prin imagini provocatoare, care ies din tipare, mergeţi la Foto Cabinet (lângă Biserica Albă) la expoziţia lui Cosmin Bumbuţ, Oameni/porci. E un titlu foarte bun pentru o expoziţie care, din întâmplare, e în desfăşurare în timpul campaniei electorale.
În week-end-ul acesta, deschideţi bine ochii sau lăsaţi-i pe fotografi să vă ajute să vedeţi lucrurile frumoase din jurul vostru.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)