S-ar ruga Eminescu pentru noi?

15 ianuarie. Ziua lui Mihai Eminescu. În 1999, înainte de a veni în România, Papa Ioan-Paul al ll-lea a recitat la Vatican o poezie a lui Eminescu. Rugăciune, aşa se cheamă poezia şi este poate una dintre cele mai frumoase scrieri ale poetului nepereche...

Tot pe 15 ianuarie este Ziua Culturii Naţionale... Prilej de comentarii, conferinţe, spectacole, speech-uri mai mult sau mai puţin sforăitoare ale potentaţilor zilei... Apoi, din 16 ianuarie până la următoarea "festivitate" de peste un an, se lasă liniştea. Cultura rămâne la fel de teribil subfinanţată, artiştii şi creatorii sunt vânaţi de fisc pentru drepturile de autor în rând cu geambaşii sau speculanţii imobiliari, iar munca lor devine din ce în ce mai desconsiderată de nişte politicieni şi birocraţi jalnici, Eminescu "se topeşte" puţin câte puţin din memoria generaţiilor care vin...

Alături de limbă, Cultura este pilon principal al construcţiei şi existenţei unui popor. Cine nu înţelege asta şi mai ales ignoră aceste două elemente fundamentale ce ţin o ţară şi un popor laolaltă, nu are viitor. Mai mult, îşi conduce ţara şi poporul spre un viitor incert, ca să folosesc cel mai blând termen cu putinţă. Limba română tot pierde teren, din şcoală până la serviciu şi comunicarea electronică, iar Cultura este mereu ruda săracă, tot mai săracă a programelor de guvernare şi a bugetului, fie el naţional sau local...

Fac o plecăciune adâncă, azi şi mereu, în faţa artiştilor români, a creatorilor de cultură, a autorilor care generează conţinut şi valoare. Cunoscuţi sau necunoscuţi. De aici sau de aiurea de prin lume. Pentru că ei ne ţin sufletul viu şi ţin România cu fruntea sus, aici şi prin lumea largă.

Ar putea fi spusă Rugăciunea lui Eminescu, public, măcar de Ziua Culturii Naţionale? Ar putea fi o rugăciune pentru cultura română? Ar auzi-o oare cineva? Ar înţelege ceva? Eu vă invit să o zicem. Şi cred că Eminescu s-ar ruga cu noi...

"Noi cei din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne'ndurarilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!
Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire.
Privire-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!"

....ne auzi, Doamne?