Despre o ţară cu pământ tot mai puţin

Imediat după 1990 am întâlnit în Elveţia un preşedinte al unei mari companii multinaţionale cu care am păstrat de-a lungul anilor o relaţie de amiciţie. Îmi spunea acel om, peste ani, într-una din lungile noastre discuţii, cum nu înţelege de ce o ţară ca România tot ratează starturi şi cum se face că nu înţelegem o evidenţă pe care oricine cu mintea la el o vede cu ochiul liber... De ce, se întreba el, în România, care are un atu lăsat de Dumnezeu pe care puţine ţări îl au, respectiv pământul şi relieful, acestea nu devin axă strategică de dezvoltare? La ce aveţi voi, spunea el, nu ar trebui să faceţi nimic în afară de agricultură şi turism. Am înţeles peste ani câtă dreptate avea acel prieten al meu...

Cu un pământ extrem de bun, cu un relief de invidiat, cu resurse naturale bogate, cu o climă prietenoasă, cu tradiţii, cultură şi spiritualitate ce au rezistat în timp şi cu o populaţie omogenă, iute la minte şi legată de pământ, România ar fi putut deveni o ţară de invidiat. Dar generaţii de politicieni incompetenţi şi rupţi de realitate, 30 de ani de haos şi mers în genunchi pe la porţi străine, lipsa unui proiect de ţară şi a unui plan de dezvoltare durabilă pe termen lung au generat, inevitabil, ceea ce avem astăzi. Educaţia e zob, infrastructura nu există, productivitatea, munca şi eficienţa au dispărut aproape din vocabular, serviciile publice sunt mai bolnave decât boala însăşi, incompetenţa şi spiritul de gaşcă au devenit etalon în promovarea ierarhiilor. Interesul naţional s-a transformat în interes individual, statul e din ce în ce mai slab şi mai corupt iar corporaţiile internationale fac legea în beneficiul lor exclusiv.

Cumpărăm benzina de la austrieci, mobila de la suedezi, gaz de la francezi, lapte de la belgieni, curent de la italieni, vin de la spanioli, arme de la americani, mere de la polonezi şi roşii de la turci, ne împrumutăm de la greci sau olandezi... Am vândut pământul şi avem câţiva latifundiari străini care ne vând alimente procesate nesănătos şi ambalate strălucitor în loc de un milion de gospodării individuale care să producă bun şi cu adevărat bio... Au dispărut păduri şi resurse, pleacă creiere şi populaţia scade dramatic. Şi nebunia continuă fără ca cineva să încerce să o oprească sau tempereze măcar.

Prin anii '80 România a încercat să construiască avioane... Din dorinţa bolnavă de a face demonstraţii de forţă, în loc să ne concentrăm pe ce ştiam noi mai bine, pământul, ne-am apucat de lucruri despre care habar nu aveam. Evident că acel RomBac nu a zburat şi mai ales nu l-a cumpărat nimeni niciodată... Acum, la fel, în loc să investim şi să dezvoltăm agricultura pe un sol pe care puţini îl au, fugim şi cumpărăm produse proaste din supermarketul altora. În loc să dezvoltăm infrastructura şi să investim în turismul local ne împrumutăm ca să ne facem concedii în Bulgaria...

România pare o ţară care şi-a pierdut busola. România a fost dintotdeauna o ţară preponderent agrară, cu o populaţie preponderent rurală. Cu tradiţii, surse de trai, izvoare de cultură şi mentalităţi asemenea. Cinzeci de ani de comunism, cu o urbanizare forţată, nu au făcut decât să deruteze mersul firesc al societăţii româneşti. Au dus populaţia de la sat la oraş, dar orăşeanul de tip nou a rămas mereu un ţăran (în sensul cel mai bun al cuvântului) în sufletul şi comportamentul său. Românii au ştiut mereu ce să facă cu pământul, l-au iubit, iar acesta reprezintă şi astăzi bunul lor cel mai de preţ. Dacă nu l-au vândut, desigur, pe un pumn de arginţi... "Noua" clasă politică de după '90 nu a văzut şi nu a înţeles deloc ţara asta. Dar au înţeles companiile străine. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să cumpere, direct sau indirect, resursa principală a acestei ţări, pământul. Apoi au început să investească în el. Şi dacă într-o ţară ai pământul, ai cam tot...

Agricultură şi turism... Cred foarte tare că aceste două "industrii" pot scoate România din spirala nebună în care a ameţit de-a binelea. Cu un plan de dezvoltare aferent, inteligent şi românesc. Cu aceste două sectoare puternice, România va începe să conteze. Nemaivorbind de faptul, binecunoscut de acum, că în viitorul imediat bătălia se va da pe capacitatea de a hrăni populaţia şi pe accesul la resurse. Aceşti doi piloni ai economiei aduc, matematic, bani şi bunăstare. Mai ales atunci când "fundaţia" ţi-a lăsat-o Dumnezeu.

Viitorul României nu poate fi lăsat la îndemâna altora. Nu putem vinde chiar totul. Nici sufletul, nici pământul, nici ţara. Istoria acestor locuri s-a clădit mereu pe legătura aceasta fabuloasă a românului cu pământul. Asta i-a dat putere şi i-a asigurat existenţa şi continuitatea. Şi tot asta cred că îi va da viitor.

Poate că Lucian Blaga ştia el ce ştia atunci când a spus că "veşnicia s-a născut la sat"...