Sunt un om nonşalant, insensibil,
urăsc tot ce existenţa cotidiană colecţionează în saci reciclabili
de la cartelele de autobuz până la nisipul din sandale
metaforele cu îngeri mă scot din minţi
dacă mai aud că năpârleşte vreunul pe la aripioare într-o poezie
îl pun cu mâna mea pe frigare
n-am pic de milă faţă de bietele zburătoare
după cum n-am pic de admiraţie faţă de trandafirii
care se ofilesc pe rupte în insomniile adolescenţilor
şi înfloresc în cele ale gospodinelor
e drept că trec printr-un moment delicat
ca acela prin care pesemne trec copoii când începe să le slăbească mirosul
nu mă sperie nici cutremurul nici impozitul
nici măcar fişele de contabilitate de la circa financiară
rezist eroic la orice
mai puţin la scena în care
oameni atât de frumoşi
atât de frumoşi
stau aliniaţi regulamentar
cu bolurile pământii în mâinile atât de graţioase
se înfruptă dintr-o zeama chioară de cuvinte
şi se cred nemuritori
mai ales gândul că nenorociţii de îngeri
din metafore
le vor supravieţui
mă înfioară