The passion of the Cristi

La bodega La doi păduchi un fost administrator de club sportiv (sau, mai degrabă, un fel de ajutor de administrator) se întîlneşte cu un amic gazetar sportiv. Cînd îl vede intrînd pe tînărul gazetar, ex-administratorul pocneşte din degete spre chelneriţă, o fată mărunţică, cu nişte picioruşe strîmbe, de o urîţenie înduioşătoare:
- Măgduţa, încă două! strigă, apoi explică gazetarului: E ieftin aici, plus că am şi banii FSN la dispoziţie.
- Ce FSN?
- Fără Ştirea Nevestei.

Cei doi rîd. Schimbă salutări, întrebări şi răspunsuri despre familii, despre sănătate şi, ca de obicei între români, despre "zda mă-sii" din ţară. Apoi, după ce dau o duşcă peste cap, ajung, bineînţeles, la fotbal, mai ales că fostul administrator este un cunoscător al fotbalului, ca unul ce a învîrtit o viaţă ghetele, tricourile şi chiloţii fotbaliştilor.
- Ai văzut meciul? întreabă mai bătrînul.
- Cum să nu! Au jucat binişor, zice mai tînărul.
- Se cheamă că i-am bătut, zîmbeşte scîrbit fostul administrator, n-am ce zice: 2 la 1. Trebuia să le dăm 6-0, să-i îngenunchem, să-i punem cu botu' pe labe, să-i călcăm în picioare...
- Să-i căcăm în picioare! îl imită gazetarul. Fii serios.
- Eu cînd aud de bănăţenii ăştia, îmi vine să... îmi vine să... nu ştiu ce să fac. Ăştia nici măcar n-au vrut să recunoască faptul că primul tramvai electric a circulat în Iaşi înaintea lor. Dar ce vrei... ăştia-s bănăţenii.
- Stai puţin, nea Cristi, că prima linie de tramvai electrificată a apărut în Banat, la Lipova. La Timişoara a fost instalată în 1929, ăhăhă, mult înaintea noastră.
- Hai, domnule, mă laşi?!
- Dacă-ţi spun!? Iar Poli Timişoara a apărut în '21, pe cînd Poli Iaşi s-a înfiinţat în '45. Asta trebuie să recunoaştem.
- Ascultă, eu îţi vorbesc serios despre fotbal şi tu tot o dai cotită cu istoria, cu... Măgduţa, încă două, te rog. (Apoi gazetarului) Aici şi să n-ai chef, tot bei - e ieftin.

Tac o vreme oarecum îmbufnaţi. Fata vine tîrşîind picioarele cu tava cu paharele pline. Le strînge pe cele goale şi curăţă masa cu o cîrpă. Mirosul de rachiu prost se amestecă cu dîra de parfum ieftin dinspre ea. Pe urmă Cristi reia discuţia:
- Dacă pretinzi că ăştia-s fotbalişti, atuncea, drept să-ţi spun, nu mai am ce vorbi cu tine. Fotbalişti, ăştia? Nişte me-di-o-cri-tăţi! Nişte cotonogari care nu ştiu decît banii şi banii. Dacă ar fi după mine, nici nu i-aş lăsa să se apropie de stadion. Se dau accidentaţi, se tăvălesc pe gazon şi urlă ca din gură de şarpe - mai mare ruşinea! Se scălîmbăie, de se prăpădesc de rîs suporterii. Să le fie ruşine! Ruşine!
- Eşti prea aspru, nea Cristi. Orişicît, un Cristea...
- Un pămpălău! N-are talent. Şi e bătrîn. Are ifose, asta are, dar în rest... Nu, frate, aşa nu merge. Ăsta nu-i joc, ăsta nu-i fotbal! Se duce dracului echipa. Ce play off! Of, of, nu off! N-au faţă de fotbalişti. Iar Cisse ăsta e o catastrofă, n-are ce căuta la o echipă serioasă. Să meargă-n Africa lui la cules banane lu' mă-sa şi lu' tat-su - asta să facă.
- E puţin ieşit din formă.
- Ieşit din formă? Ţi-e ruşine să te uiţi cum joacă. Asasinează fotbalul, domnule! Ce caută acest Cisse la Iaşi?
- Păi, avem şi pe Cristea vîrf împins, iar în lipsa lui - Jo, pe urmă Qaka mai avansat, cu Sin mijlocaş stînga. Poftim, fără Cisse. Stăm destul de bine ofensiv.
- Bine ofensiv? Cu improvizaţiile astea în atac? Iar apărarea? Ai văzut cum ies ăştia din apărare? Of, Doamne, cu pasele astea laterale de la Panţîru la Bosoi, de la Bosoi la Mihalache, de la Mihalache la Frăsinescu. Iar ăsta şi acum a dat din picioare fără rost, iar a faultat cînd nu trebuie. Intră pe teren ca mieii, fricoşi. Ce-s pasele astea laterale de la stînga la dreapta şi de la dreapta la stînga? Temporizarea de pe vremea lu' nea Angelo? A? Din apărare ieşi imediat cu pasă înainte, printre, pe verticală, înţelegi? Ver-ti-ca-lă! Filtrantă, cum zic ăştia. Nuuu, nu să mai avem niciodată un Lupulescu, un Dănilă, un Romilă. Ce jucători, domnule! Iar un Simionaş o să avem cînd o să-l transferăm pe Ronaldo la Iaşi... Hai să mai luăm un rînd, că nu mai pot. Mă înăbuş!
- E mult, nea Cristi, nu mai pot.
- Eu fac cinste, nu-ţi bate capul. FSN-ul e cu noi. Măgduţa!

Fata vine iar cu tava, tîrşîind picioarele strîmbe pe care nu se osteneşte să le ascundă. Are desprins un nasture, iar prin bluza deschisă se zăreşte un sutien incolor. Cristi rămîne cu ochii în bluza căscată a Măgduţei, nu mult însă, fiindcă fata, de parcă ar fi luat foc, se năpusteşte spre uşa bucătăriei.

După ce dau paharele peste cap, cei doi se uită unul la altul, ca doi viţei care s-au întîlnit bot în bot pe imaş. Încearcă să-şi amintească ce vorbeau.
- Ce vîrf... ce vîrf e ăsta? Te uiţi cum joacă şi pur şi simplu te-apucă groaza.
- Cine?
- Cisse ăsta! strigă nea Cristi înfuriat brusc, încît clienţii din bodegă se întorc spre ei. Nu trage la antrenamente să-şi mărească viteza de joc, mai mult încurcă, nu-şi ajută apărarea. În jocul de fotbal actual nu mai poţi mima şi să fugă alţii în locul tău. E un om în minus. De aia îl taxează tribunele. Plus că e dulap. Şi Cămătaru era dulap, îl ţineau doi apărători, da' el mai marca din cînd în cînd.
- Totuşi, la cum joacă Platini, care, orice-ai spune mata, e de elită, la Qaka, la pasele subtile, braziliene, la maturitatea lor în situaţii de unu la unu cu portarul, la toate astea... mă gîndesc că nici Clujul lui Petrescu nu-i poate bate.
- Aiurea! răcneşte nea Cristi. Cu mîncătorul ăsta de banane? Şi pe urmă tactica - băgăm un gol şi jucăm la menţinerea rezultatului. Păi, echipă-i asta? Înainte, cînd îţi filtra Simi o pasă, te punea singur în faţa portarului. Acuma defensivă-defensivă. Pîrjolim cîmpiile, otrăvim fîntînile, asta ştim doar... Măgduţa, încă două (către ziarist), ultimele, e ieftin, cu banii FSN mă descurc.

Fata se apropie de masa lor şi zice cu glas scăzut:
- Nea Cristică, ar fi bine să plecaţi. Nu pot să vă mai dau.

Nea Cristi rămîne ţintuit, cu ochii holbaţi.
- Hai, Cristi! strigă patronul de la bar. Nu te mai holba ca la maşini străine. Dă-i drumu'.

Ex-administratorul se ridică greoi şi iese. Ziaristul îl urmează în tăcere. Închide cu grijă uşa în urma lor.

În bodegă parcă se lăsase un fel de ceaţă. Tăcerea este ruptă de patron:
- Magdalena, să nu-i mai dai nas lui pampalache ăsta!

De afară se aude glasul lui nea Cristi îndepărtîndu-se:
- Şi cum îţi spuneam: Din rahat poţi face şi bici pînă la urmă. Dar nu pocneşte, domnule!