Cîntare omului (material ajutător pentru referatele şcolare)

Vine Maestrul Sadoveanu la Mărţişor, iar Maestrul Arghezi bea ceai, dar fără zahăr, şi exclamă:
Maestrul Arghezi: Aaa, Maestrul Hogaş!
Maestrul Sadoveanu (scrîşneşte din dinţi).
Coana Paraschiva: Te-ai ramolit di tăt, Tudorele! E maestrul Sadoveanu! Nu-l mai cunoşti?
Maestrul Arghezi: Păi, cu pălăria asta cît roata carului îl tot încurc. Ce mai e nou, ce veşti ne mai aduci, Maestre?
Maestrul Sadoveanu (binedispus): Nu ştiţi? O murit Ştefan ceal Mari.
Coana Paraschiva: Bată-te să te bată, Maestre, tot glumeţ, tot glumeţ! Nu te-ai schimbat deloc. Gurile rele însă zic că ai schimbat secretara. Cică ai acuma una mai tînără.
Maestrul Arghezi (hlizindu-se): Aaa, mai secretezi, mai secretezi...
Maestrul Sadoveanu: Văd că nici n-am apucat să stau jos, cucoană Paraschiva, şi mă şi iei pe sus.
Coana Paraschiva: Şăzi, Maestre, şăzi gios. Da', ştii, gurile rele zic că iubeşti în secret.
Mitzura şi Baruţu (după uşă, cîntînd în gura mare): Coana Paraschiva: Mitzura! Baruţu! Mai încet, copii!
Maestrul Sadoveanu: Vai de mine, cucoană Paraschivă, nu mă aşteptam la aşa vexaţiune tocmai din partea unei bucovinence. Zău!
Coana Paraschiva: Zău? Adică nu iubeşti pi niminea?
Maestru Sadoveanu: Mă ştii, coană, eu nu duşmănesc pe nimini. Dimpotrivă, pot spune că iubesc pe tătă lumea.
Mitzura şi Baruţu (cîntă tot mai tare): Coana Paraschiva: Copii, nu mai urlaţi atîta! (Apoi se întoarce spre Sadoveanu.) Şi cînd ai de gînd să te însori de-al doile?
Maestrul Sadoveanu: Într-o zi cu soare din săptăluna nu ştiu care, coană Paraschivă (pe urmă, schimbînd vorba, se adresează Maestrului Arghezi): Maestre, văd că beţi ceaiul fără zahăr. Nu aveţi voie glucide?
Maestrul Arghezi: Da' de unde! N-avem o bucăţică de zahăr în casă. A venit burdulea ăla de Sadoveanu şi a mîncat tot zahărul.
Coana Paraschiva: Vai, Tudorele, vezi cum vorbeşti. Maestrul Sadoveanu e aici, a venit la noi în vizită. Uite-l! El nici nu mănîncă glucide, vrea să slăbească.
Maestrul Arghezi: Aaa, Mihăiţă! Era să nu te cunosc. Semeni un pic cu... cu... ăla, cum îi zice? Cu Hogaş.
Maestrul Sadoveanu (scrîşneşte înciudat şi bolboroseşte printre dinţi).
Coana Paraschiva: Trebuie să-l fi mîncat copiii. Sau dobitoaca. (Strigă.) Rozi!
Servitoarea Rozália: (intră) Itt vagyok!
Coana Paraschiva: Rozi, ai mîncat tu zahărul din chesea?
Servitoarea Rozália: Ó, istenem, doamna! Eu femeie cinstit. Copii mîncat.
Coana Paraschiva (o maimuţăreşte): Copii mîncat, copii mîncat! Dacă te-mpinge mititelu' şi bagi laba în cheseaua cu zahăr... (îi arată pumnul).
Servitoarea Rozália: Nem értem. Eu nu inţelege (iese furioasă).
Mitzura şi Baruţzu (cîntînd şi mai tare): Coana Paraschiva (exasperată): Mitzura, nu mai urla atîta!
Maestrul Sadoveanu: Lăsaţi copchiii, coană Paraschivă, că mie-mi plac copchiii.
Mitzura (băgînd capul pe uşă): Nu urlu, maman, cînt tare.
Coana Paraschiva: Cînt tare, cînt tare! Lasă că-ţi arăt eu ţie!
Maestrul Arghezi (trezit ca din somn): Cîntare? Ce cîntare?
Coana Paraschiva: Nu cîntare, ci cînt tare, Tudorele. Cu toate că Maestrul ar avea nevoie de nişte cîntare la cîte kile are - să se cîntărească. Trebuie să slăbească, mai ales că (cu apropo) are o secretară nouă şi...
Maestrul Arghezi: Aaa, mai secretezi, mai secretezi, Maestre Hogaş.
Maestrul Sadoveanu (scrîşneşte din dinţi şi nu răspunde nimic, numai se învăluie în tăcerile sale.)
Coana Paraschiva: Zît! E Maestrul Sadoveanu, nu-l mai cunoşti?
Maestrul Arghezi: Păi, cu pălăria asta cît roata carului te mai încurcă omu'... Omul! Человек - это звучит гордо!
Coana Paraschiva (îşi face cruce): Ce-ai păţit? Ţi s-a făcut de balamuc? Te-ai ramolit di tăt, măi omule! Ai început să vorbeşti pe turceşte?
Maestrul Arghezi: E pe ruseşte, aşa spune Satin în Azilul de noapte: Omul - ce mîndru sună acest cuvînt!
Coana Paraschiva: Pisănică de ista ai nevoie tu - de azil.

După aceea, Maestrul Arghezi, inspirat de această întîmplare, a scris ciclul de poeme Cîntare omului - "imnul de proslăvire al înălţării umane" (Tudor Vianu), un imn închinat omului şi muncii creatoare, omul care păşeşte mereu înainte în lupta lui pentru pace şi menţinerea coeziunii clasei muncitoare din întreaga lume. Iar omul, o, ce minunat sună acest cuvînt la Maestrul Arghezi, are un viitor minunat. Soarele, ridicîndu-se la zenit, pătrunde cu razele sale în toate colţurile globului pămîntesc. Tot aşa şi comunismul, ale cărui zori s-au ivit în Ţara Sovietică, se înalţă acum spre zenit. Uniunea Sovietică şi celelalte ţări socialiste merg cu încredere pe calea construirii socialismului şi a comunismului.
Cum a spus tovarăşul N.S. Hruşciov în cuvîntarea rostită cu prilejul Conferinţei muncitorilor pe întreaga Germanie: "Va cădea vălul de pe ochii omului, chiar orbii vor putea să vadă, vor distinge ce este alb şi ce este negru. Toate popoarele se vor convinge că spre progresul întregii omeniri, spre o viaţă mai bună există o singură cale - calea spre comunism".