Există în România o Uniune a Scriitorilor. Cu mulţi scriitori. Şi mulţi scriitori în afara acestei reuniuni. Care au scris şi scriu multe cărţi. Şi unii, şi alţii. Toţi.
Cunosc multe dintre cărţile scrise de scriitorii din România. Dar nu le pot cunoaşte pe toate.
În ceea ce mă priveşte e simplu. Ca să fie foarte simplu, cât mai simplu, simplu de tot, pot declara că am scris (scriu) doar un titlu. De epocă, al unei lumi. Al lumii acum şi pentru multă vreme de acum înainte.
Evul Media.
(Am scris doar o dată. Odată. O dată. Simplu intraductibil, dar care tocmai de aceea nu încetează să se traducă. De atunci deci doar traduc.)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Dacă nu e de tradus cum să scrii? Ospitalitate și violențăPrizonieri de războaie. Dublul război, auto-invazia, continentul fără calitățiMarele oraș și dezvoltarea (urbană) azi: democrația ca ecologie - sau ce să le cerem dacă tot vor să le dămUltimul clasic: Nicolae Manolescu, conștiința, umbra criticăAccelerare și rezonanță: Hartmut Rosa. II: înnebunirea lumii (prin transformarea ei în bunuri) și medio-pasivitateaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul Mediaoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisBucureștiul străzilor uitatePublicitate