Marile oraşe şi capitale ale Europei şi ale lumii se distanţează de pluton şi intră în inima oamenilor în multe feluri. Prin bogăţie financiară, infrastructură, poluare scăzută şi multe parcuri, transport în comun perfect funcţional, calitatea vieţii, posibilităţi de divertisment, mâncare bună şi clădiri istorice frumoase... dar mai ales prin cultură şi prin nivelul la care aceste manifestări şi evenimente se întâmplă. Gândiţi-vă o clipă la Paris, Viena, Londra, Roma, New York, Barcelona sau Sankt Petersburg şi nu numai la câte lucruri frumoase au loc mereu pe acolo, ci mai ales la calitatea lor. Concerte de muzică clasică, teatru, balet, expoziţii de artă, spectacole de stradă etc., toate sunt excepţionale ca nivel artistic, valoare şi, până la urmă organizare şi capacitate de a aduna lumea în jurul lor.
Istoria şi prezentul sunt pline de exemple în care cetăţi, oraşe sau capitale s-au validat ca locuri speciale, foarte cunoscute şi respectate pe măsură, tocmai prin cultură şi prin ce evenimente se petreceau acolo. De când lumea, un oraş este "mare" prin ceea ce înseamnă el din punct de vedere cultural. Întindere, număr de locuitori sau data atestării documentare sunt pentru mulţi doar statistici, numere chioare, cu cârlig poate pentru unii la rubrica "Ştiaţi că...?". Marile capitale au investit mereu şi investesc în cultură de cea mai bună calitate, se bat pentru a organiza evenimente culturale importante şi pentru a oferi cetăţenilor lor şi celor care îi vizitează produse culturale premium şi un semn de... clasă, rafinament, obraz subţire şi ştiinţă de a face lucruri extraordinare, memorabile. Capitalele mari ştiu că aceste lucruri reprezintă pentru ele aer, viaţă, o promovare majoră, o atingere de notorietate greu de obţinut în orice alt fel.
Este Bucureştiul o capitală europeană? Absolut. A fost Bucureştiul în trecut un oraş în care cultura respiră din toţi plămânii? Da. De ce credeţi că i se spunea Bucureştiului "Micul Paris", datorită fabricilor sau datorită profilului său cultural, modern şi monden şi a unei anumite străluciri date de felul în care se abordau lucrurile şi se colora viaţa? Are Bucureştiul capacitatea de a genera evenimente culturale şi de spectacol de cea mai bună calitate, în rând cu alte capitale europene (în afară de Festivalul "Enescu", o dată la doi ani)?
Eu cred că da. Dar pentru asta Bucureştiul are nevoie de un plan coerent, de o perspectivă deschisă pe mulţi ani înainte, de curăţarea agendei de aşa-zise parteneriate care consumă şi nu aduc nimic, de o viziune acordată la secolul actual şi la celelalte capitale. Încă odată, de un proiect cultural al lui, nu al altora care îşi rezolvă problemele şi evenimentele luând banii de la oraş, asumând evenimentul integral şi menţionând oraşul undeva într-un subsol de afiş. Şi e nevoie în primul rând de oameni pricepuţi, competenţi, oameni cu expertiză şi idei, oameni care înţeleg fenomenul, au lucrat în aşa ceva şi au performat. Cultura şi spectacolul nu sunt despre funcţionari şi birocraţi cu ochelari de cal şi nici despre volum în defavoarea calităţii şi a unor standarde de performanţă verificate în timp.
Am văzut aseară la televizor o isterie cu gropile din asfalt. Sigur, sunt, e rău că sunt, dar se repară. Ştiu că oraşul e sufocat de trafic şi poluat. Ştiu că mall-urile au devenit destinaţie "culturală" de weekend a multor bucureşteni şi doar berea pe terasă le poate concura. Dar am văzut şi proiecţiile pe Ateneu, pe CEC şi pe alte clădiri frumoase. Şi am văzut Calea Victoriei cu lume multă şi bună, bucurându-se de un eveniment de calitate, propriu oraşelor mari. Şi de o atmosferă, acea atmosferă ce vine de undeva dinspre un Oraş al luminilor... În serile astea, preţ de o plimbare, gropile, mall-urile şi cârciumile au pierdut în faţa spectacolului. Şi Bucureştiul a arătat a capitala europeană...
