N-ai înţeles, păpuşă.
Nu sunt aici să-ţi dau putere
Să te înfrâng, să te luminez
Nu vreau să te învăţ nici libertatea nici supunerea
Nu e ce crezi tu
Sunt aici să te ajut să te lepezi de toate
de cerul de iunie, de ziua în care ai crezut că totul e posibil
de chipul vânzătorului de la prăvălia din colţ
de ciorile care îţi cunosc secretul
de ploile care ţi s-au suit la cap
de blondul care ţi-a făcut ochi dulci în autobuz
de drumurile care duc spre casa în care ai cunoscut fericirea
şi în cele din urmă de mine
trebuie să ştii că până şi mutrele vlăguite ale emigranţilor
deprinşi cu munca de jos
şi gustul cafelei din Harringay
şi rănile pe care le lasă în tine mângâierile şi cuvintele mele
sunt tot tu
tot ce atingi cu privirea asta înfometată de dragoste
e al tău
Sunt aici să te învăţ să te desparţi de toate
poţi conta pe mine
e cu atât mai greu cu cât iubirea pătrunde mai adânc în ziduri
în hărţile secrete încrustate în piele
în liniştea nopţilor
în roua dimineţilor
da' nu e ce crezi tu
melancolia nu e moarte
ci refuzul ei
e lupta cea mai îndârjită pentru viaţă
moartea e senină
e atunci când te plimbi pe străzile tale
şi nu mai ştii că sunt ale tale
e atunci când raiul tău din inima cartierului îţi pare un câmp oarecare
e atunci când te ating şi te ţintuiesc cu privirea
şi nu simţi nimic
nimic