Nu ştiu să răspund la nimic
Chiar dacă am dat ochii cu adevărul, n-am putut povesti
M-am uitat ca o curcă în surcele când m-au întrebat ce şi cum.
În fiecare zi îmi dă cineva sarcini pe care nu le pot duce la îndeplinire.
În fiecare zi fac să moară visul cuiva.
În fiecare zi cineva îmi spune Ana sau Magdalena
Şi mă sărută sau pedepseşte în locul celei cu care mă confundă.
Sunt şi lucruri la care mă pricep de minune
Ştiu să mă fac lutre şi punte pentru câinii rătăciţi
Să umblu brambura prin coşmarurile altora
Să sper imposibilul
Să mă fac una cu zvonurile amurgului
Mă aşez în câmp şi privesc cum trec veacurile
Ascult scâncetul dinozaurilor
Şuieratul trenurilor din lumile în care trăiesc şi îmbătrânesc singuri
Cei cu care aş fi putut fi fericită
Nu ştiu să fac nimic folositor
Dau în fiecare zi ochii cu adevărul
Şi când să-l rostesc
Toate Anele şi Magdalenele se bulucesc la gura mea
Să-şi strige rănile.