Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Nu pot să cred, am fost în Timişoara


Mihai Brezeanu

28.05.2018
Un Blog de Teatru şi Cinema, aprilie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pentru prima oară în Timişoara. La 39 de ani şi 2 luni. Da, ştiu, ruşinos. But still.

Vineri - duminică

Ryanair x 2 pers = 78 Euro. Cool!

Uber x 3 călătorii = 29 Euro. Hmm! Noroc că la a 4-a tură, Otopeni - acasă, ne-au salvat doi prieteni galanţi şi a lor super-maşină personală (Danke!)

Balconul de la etajul 1 al terminalului de plecări interne din Timişoara = Uber Cool!!

De-a lungul celor 45 de kilometri de plimbare pedestră timişoreană, câteva popasuri. Amintite în cele ce urmează.

Vineri

Cafeluţă & Găigana (omleta clasică e so yesterday!) @ Cafeneaua Verde, privind tramvaiele şi trecătorii din Piaţa Libertăţii

Biserica Sârbească din Piaţa Unirii: Pfua!

Sara (Blondă & Brună) & Burgers @ Mişto Restaurant, cu o ureche la muzică de la Cafe Acustic'75

Tur privat ghidat (ample mulţumiri!) al Sălii 2 a Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, fostul manej imperial din Parcul Civic, acum un spaţiu-cub dintre cele mai mişto şi mai bine-amplasate în geografia şi cardiologia locului (graffiti rules!)

Nopţi albe la Sala Mare a Naţionalului, alături de măcar 100 (!) de puştoaice şi puşti undeva la graniţa între generală şi liceu

5 lăutari sârbi, Pljeskavica Yugoslavia, berea Yugoslavia (aka Sara Blondă), rachiu sârbesc în the one & only Restaurant Yugoslavia

Sâmbătă

Cafeluţă & prăjitură evreiască la unul dintre numeros-miştoacele Prospero Delicii din urbe

Tură la fabrica de decoruri & costume & tot-ce-are-nevoie-dpdv-material-un-spectacol-de-teatru al aceluiaşi TN Mihai Eminescu (thanks, again!) din parcul industrial amplasat în cartierul Freidorf (str Paul Morand), genul de investiţie întru creerea unui sistem deştept-sănătos, rarisimă în peisajul cultural mioritic.

Popas de-o răsfoire şi-o tacla @La două bufniţe, librăria cu soare şi cărţi şi laviţe în geam, de adunat gândurile după uau-ul din Catedrală Romano-Catolică

O oră şi jumătate în Memorialul Revolutiei, un loc care se cuvine multiplicat în celelalte mari oraşe ale Revoluţiei pentru a împiedică multiplicarea prostiei, minciunii şi uitării

Berea casei & Bab Gyulas pe terasa Berăriei 700 (locul ca locul, da' pozele de la interior, toaletă included, sunt într-un mare fel!)

Attitude by Laura (pe Republicii, cum vii dinspre Operă, pe dreapta) rezolvă prompt, haios & competen crizele vestimentare ale bucureştenilor

Catedrala Mitropolitană, Piaţa Sf Maria şi Parohia Reformată, locul de unde, pe 15 decembrie '89, a început drumul spre libertate

Viniloteca înseamnă vinilurile lui Emil Biebel (genul de rocker timişorean imposibil de confundat şi de ne-îndrăgit), artizanalele lui Adi Biebel & Silviu Burtă (oamenii care creează reţetele Bereta TM şi care vor da drumul, în curând, propriei micro-berării) şi o seamă de alţi oameni din mijlocul cărora viaţa se ascultă, se gustă, se priveşte într-un fel, aşa, de nepovestit şi de neratat.

În sâmbăta noastră, fără să avem habar în prealabil, Viniloteca a găzduit lansarea celui mai recent CD, Last Discoveries, al lui Erland Krauser, şvab plecat din Timişoara, ex-chitarist Phoenix, colaborator, vreme de 23 de ani, al lui James Last. În public, Marius Giura, master-mind-ul Gârâna Jazz Festival, locul unde, de prin 2011, nu mă mai satur să descoper Banatul jazz & rock & smart & free

Seară la Scârţ Loc Lejer, casă avec curte (în spate), TatraTea (la bar) şi Muzeul Consumatorului Comunist (la subsol) pentru excelenta HUOOOOO!!! a trupei independente Aulăeu

Încheiere la doi paşi, @ Casa Bunicii 1, pentru o demenţială ceafă banateana (cu ciuperci, ceapă, usturoi, mozzarella, etc.) & cartofi bănăţeni cu praz, başca nişte spatzle vegetariene de ne-neglijat.

Duminică

Biserica Piariştilor şi apoi de voie pe bulevarde spre gară (feat. spooky-fain pasaj velo-pietonal între Republicii şi Nera)

Ample căscaturi de gură înspre noua clădire din Nokia Campus (facing Bega)

Agale pe chei, depăşiţi de bărci de canotaj, caiace şi biciclete admirând încă-ne-inauguratele staţii de vaporaş, viitor mijloc de transport în comun (un inginer electronist al Nokia anului 2018, pe toamnă, ar putea avea serioase dileme în privinţa alegerii mijlocului de transport non-rutier cu care să ajungă la birou)

Iced-coffee la Vineri 15

Sinagoga din Fabric (ca şi cea din Cetate, de admirat doar de afară) - posibilă viitoare sală a Naţionalului timişorean

Uriaşa Biserică Romano-Catolică Millenium

Piaţa Traian (decor de film, de istorie, de sărăcie)

Timişoreana nefiltrată la Curtea Berarilor Timişoreana - La Fabrică, de pe Ştefan cel Mare (a se nu confunda cu cea din centru, de pe strada Proclamaţia de la Timişoara), în curtea celei mai vechi fabrici de bere aflată încă în funcţiune de pe teritoriul României (va împlini, anul acesta 300 de ani, fiind cu un an mai tânără decât răposata fabrică sibiană pe amintirea căreia se face azi 1717 Bere Artizanală)

Pljeskavica Karageorge & Mici sârbeşti @Dinar

Cafeluţă de final back în Cafeneaua Verde, ca în orice roman de Slavici care se respectă, că tot a fost onorabilul timişorean o vreme, nu prea lungă, dar suficientă cât să povestească cu Eminescu şi să-şi binemerite placa ce le marchează întâlnirea. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră:)!
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer