în incinta
cu urma de nedesprins:
iarba, scrisă despărţit. Pietrele, albe
de umbra tulpinilor:
nu mai citi - priveşte
nu mai privi - mergi!
Mergi, ora ta
nu are surori, tu eşti
eşti acasă. O roată, încet,
din sine se învârteşte, spiţele
urcă,
urcă pe câmp negricios, noaptea
nu are nevoie de stele, nicăieri
nu întreabă de tine.
*
Nicăieri
nu întreabă de tine -
Locul, unde zăcură, el are
un nume - nu are
niciunul. Nu acolo au zăcut. Ceva
stătea între ei. Ceva prin care
ei nu vedeau.
Nu vedeau, nu,
vorbeau despre
cuvinte. Niciunele
nu s-au trezit,
somnul
veni asupra lor.
*
Veni, veni. Şi nicăieri
nu întreabă -
Eu sunt acela, eu,
eu am stat între voi, eram
deschis, eram
audibil, ticăiam la voi, respiraţia voastră
asculta, eu
încă sunt, voi
dormiţi.
*
Eu încă sunt -
Aniani, ani, degetul
pipăie în sus, încolo, pipăie
în jur:
cusăturile se simt, aici
se cască mult, aici
ruptura s-a lipit la loc - cine
a acoperit-o?
*
A acoperit-o
-- cine?
(în perioada 1 aprilie 2018 - 30 iunie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)