Mai exista muze?

Baudelaire a murit în 31 august 1867, bolnav, cenzurat şi criticat, tânjind după muzele lui, Jeanne Duval şi Apollonie Sabatier... Lor le-a dedicat, anonim, cele mai frumoase poeme. Pentru ele, muze şi poeme, a suferit "ruşinea" de a fi considerat de criticii vremii "un exemplu de dezmăţ şi imoralitate". Muzele, modele fără identitate, au rămas pe pânze, pictate de artiştii vremii, frumoase, dar anonime. Ele au primit nume şi un loc în eternitate pentru că l-au inspirat pe poet. Şi au devenit "celebre" imediat. Poetul, în schimb, a fost reevaluat şi reabilitat abia în 1949. Baudelaire murise de 82 de ani...

Ce sunt muzele de fapt? Îngeri? Demoni? Aduc ele bucurie sau suferinţă? Calliope, Erato, Terpsichore sau Polyhymnia erau divinităţi alegorice ocrotitoare şi inspiratoare de arte şi de ştiinţe. Perfecte şi intangibile. Muzele standard... Dar Charlotte von Stein, Dora Maar, Jeanne Duval sau Veronica Micle existau în carne şi oase. Muze celebre, persoane anonime, de fapt făcute celebre de pasiunea dureroasă a unor artişti uriaşi. Cele dintâi, din ceruri, erau pozitive, bune, mereu disponibile şi foarte respectate; cele pământene erau frumoase, provocatoare, frivole şi întotdeauna foarte iubite.

Şi unele şi altele au generat, indirect oarecum, opere şi valori neasemuite. Dar au fost într-adevăr ele, muzele, cele care au declanşat mecanismul creaţiei? Sau doar au "întreţinut arderea" odată pornită din talent, viziune şi geniu? Dezbaterea durează de mult şi este departe de un răspuns mulţumitor...

Cu siguranţă există şi astăzi muze. Anonime până când admiratorii lor vor cuceri gloria. Frumoase? Frivole? Reale? Vom afla doar atunci când creatorul lor le va da chip. Mereu m-am întrebat dacă muzele există doar pentru artişti. Şi alţi oameni, în alte profesii sau domenii de activitate, creează şi au nevoie de inspiraţie şi chiar se inspiră din... ceva. Sau cineva? Mulţi dintre dumneavoastră aţi întâlnit cu siguranţă persoane care v-au inspirat la un moment dat, v-au dat încredere, avânt şi întâlnirea cu ele a fost benefică în viaţă. Era persoana respectivă o muză? Apropo, muza pare că este neapărat femeie...

Se împlinesc 151 de ani de când Baudelaire a plecat din exilul lui pe Pământ, grăbit fiind să le aştearnă covorul eternităţii muzelor lui. Să le aştepte într-o lume închipuită doar de el şi să le povestească, cu dragoste şi cu geniu, cât de chinuitor poate fi să trăieşti.

Citiţi, vă rog, o poezie a lui Baudelaire. Chiar şi pentru a vedea de ce este în stare o muză...