De mâine mă las

Despre sublim nu trebuie scris.
Lumea e o sală de tortură, ideal e să taci, nu să spui.

Ce e în ochii lui ştiu doar eu şi ce ştiu va muri odată cu mine

Trei luni mai târziu mi-au venit aşa nişte pofte
dar le-am înăbuşit uşor
şi-aşa mi-a slăbit vederea
şi nu interesează pe nimeni sublimul.

Foamea cea de toate zilele
scrâşnetul dinţilor
macazurile care se schimbă rapid
cum deraiază dorinţele
sau cum mor prădătorii în vizuinele lor
nu mă inspiră

Iubitul meu nu ştie că scriu.
Nu ştie mai nimic din cum îmi duc zilele în stare solidă.
Nu îşi imaginează că îmi va cădea părul. Că mi se va scofâlci pielea.
Nu îşi închipuie că nu voi mai fi cea care a îngenunchiat în faţa lui când era cea mai frumoasă.
Nu vrea să ştie că se vor lipi de mine frigul, noaptea, lehamitea, boala Îmi spune seara, la culcare "micuţa mea supusă, să-mi raportezi că ai ajuns în pat"
şi totul pare etern

Uneori visez că scriu de mână, că am răbdare să aliniez literele ordonat, ca în copilărie
că scriu pe ziduri cu spray de graffiti că scriu cu litere de tipar prin catastife
că scriu cu braţele şi tălpile prin aer
cuvinte
necunoscute

Îmi notez idei şi imagini în documente care dispar

ceea ce merită citit nu e ce spun poveştile ci ce se ascunde printre faldurile lor
un mileu, o ceaşcă de ceai, un umăr, o guler de cămaşă, o fereastră deschisă
uneori se simte chiar o briză, se aude ceva

dar scrisul e un frate vitreg

ce e în ochii lui ştiu doar eu şi ce ştiu va muri odată cu mine

Mă las.
Nu e greu şi cuvintele năvălesc peste mine

Iubitul meu îmi arată ce plante merită dezmierdate
în ziua primei întâlniri atât de fericită am fost că am mângâiat un cactus
a durat ceva să oprească sângele

Ce e în ochii lui ştiu doar eu şi ce ştiu va muri odată cu mine
îngropat în grădina copilăriei
în dansurile nedansate
în ploile adolescenţei
în fierbinţeala aşteptărilor

Aş scrie despre cum se aşază umbra frunţii mele peşte braţele lui
despre timbrul vocii lui când se lasă seara
despre pisicile care ne taie calea
despre cum îi strălucesc pupilele vânzătorului de căpşuni
despre blândeţea dimineţilor de pe coasta Egeei
despre şoaptele fetelor tinere
despre lumina care ne-a încolţit în inimi
ca o floare de colţ
dar nu se face
lumea e o sală de tortură, e de dorit să taci

iar despre întunericul care a învins n-am de gând să scriu

despre cum m-a îmbrâncit în gol
despre cum m-a pus în lanţ
despre cum a lovit cu sete
despre cum s-a îndepărtat
despre cum s-au uscat cactuşii
despre cum a încetat să îmi mai spună pe nume

despre cum spală ninsorile sângele

despre indiferenţa cu care aştepţi apoi
neantul
sau iadul
sau ce-o fi

au scris deja alţii
s-a scris

s-a tot scris