Fruntea mea e netedă şi senină
Fruntea ta e încruntată şi plină de cute
De ce vreau cu atâta ardoare să-mi zdrobesc tâmplele de ale tale?
Ochii mei sunt limpezi ca un izvor de munte
Ochii tăi sunt tulburi şi încărcaţi de smogul marilor oraşe
De ce râvnesc la ironia ta
Eu sunt generoasă şi cumpătată, mereu la locul meu, iubită de toţi, înţeleasă
Tu eşti obraznic şi excesiv, detestat de prea mulţi
Mereu judecat şi neînţeles
Un paria
Eu sunt fata cea bună din basme, pe care poţi pune bază,
Cea care le îndură pe toate
Prietena de nădejde, plină de graţie
Fata cuminte din visele părinteşti
Premiantă
Tu ai fost mereu personajul problemă, băiatul cu praştia, puturosul recalcitrant, ticălosul care nu sună
O fiară
De ce îmi doresc cu atâta sete să-ţi înfigi colţii în carnea mea?
Fiinţa ta volatilă e mereu pe fugă, mereu în derivă
Eu prind rădăcini chiar şi în deşert
Şi-atunci de ce vreau cu atâta înfocare să fiu una cu tine?
De ce vreau să fiu una cu tine?