Nou născută
În momentul în care te-am văzut prima oară memoria mi s-a evaporat
m-am făcut uşoară şi neştiutoare
mi-au crescut două mâini noi în locul celor cu care apucasem să spăl răni adânci
mi-au crescut pleoape imaculate peste ochii deveniţi dintr-odată indecent de senini
alte două urechi le-au înlocuit pe cele deprinse cu contradicţiile lumii
ba chiar m-am pomenit că rosteam cuvintele într-o limbă necunoscută
nici o spaimă nici măcar o briză de nelinişte nu-mi bruiau încântarea
cu care mi-am deschis pieptul nou nouţ
să plantezi în el cu pasiune
o durere cât toate zilele
Aici
Să treacă autobuzele anotimpurile cometele prin măruntaiele timpului
şi noi să rămânem tot aici
în camera aceasta
în sâmbăta aceasta
în lumina acestei dimineţi
în sărutul acesta
perfect
despre care nu ştim încă nici unul
că e ultimul