Sângele Domnului
Te aşteaptă undeva, în cămară, licoarea uitării
Câteva ore va fi linişte
N-o să auzi nici o sirenă cântând
Vor fi toate cum au fost
Până şi vocea mamei va fi cea din copilărie
Te vei închipui fumând, deşi te-ai lăsat de zece ani.
Îţi vei vedea mâinile de la 20 de ani acoperindu-ţi ochii de-acum
îţi vei auzi propriile cuvinte de la treizeci insultându-te fără milă
un drogat şi-un abstinent frustrat se vor lupta în tine ca gladiatorii
până când ultima picătură din sângele Domnului
se va fi scurs în stomacul fără fund
al absenţei
Ruleta
În toată acea mulţime de ochi împroşcând cerul cu himere nu exista decât o singură privire care mi-ar fi putut alunga spaima
În tot acel torent de culori şi sunete care luase cu asalt oraşul nu exista decât o singură notă care ar fi putut să îmi vindece melancolia
În toată acea goană zbuciumată după linişte o singură tăcere îmi putea reflecta chipul
În toată acea risipă de râsete şi furii, un singur zâmbet ar fi putut opri pentru mine timpul în loc
În toată acea pădure de braţe care se roteau nebuneşte prin aer nu exista decât o singură mână pe care o cunoşteam cu adevărat
şi acea mână îmi juca la zaruri rând pe rând
melancolia
chipul
liniştea
dorinţa